Cantus Pannonicus; Filarmonica

Ferenc Farkas: Cantus Pannonicus - Cantata ex carminibus Jani Pannoni

cantus

I. Moderato. Laus Pannoniae - Gloria Ungariei

II. Andante, quasi una serenata. De Agnete - Pentru Agnes

III. Allegro vivace. Abiens valere iubet sanctos reges Varadini - La revedere de la Várad

ARC. Andante moderato. De amygdalo in Pannonia nata - Despre un migdal transdanubian

V. Moderato pesante, quasi marcia funebre. Ad martem precatio pro pace - Rugăciune către zeul lui Marte pentru pace

„A fost scris și prezentat în 1959 Cantus Pannonicus este în multe privințe un reprezentant reprezentativ al stilului și lumii poetice a compozitorului lui Ferenc Farkas (1905-2000) ”, a scris Péter Várnai. „Reflectă gustul literar sofisticat al compozitorului, deoarece nimeni dinaintea lui nu s-a gândit să facă muzicale poeziile lui Janus Pannonius. În soluțiile muzicale ale mișcărilor individuale, găsim împreună - uneori chiar și în cadrul mișcărilor - fidelitatea față de tradiție și tendința spre inovații editoriale și tehnice. În acest scop, Wolf nu ezită să juxtapună elemente care aparent nu se potrivesc, cum ar fi editarea la doisprezece grade și ritmurile tradiționale, noul management orchestral și compoziția melodică tradițională. Și în ceea ce privește lumea poetică: a Cantus Pannonicus îi dezvăluie lui Farkas principalele sfere de expresie: lirica, poezia naturală și sunetul ridicat. ”

După premiera de mare succes a piesei, Ferenc Bónis a scris: „Lumea sonoră a operei este ciudată și captivantă: modern arhaic. Lumea interioară a operei este mărturisită în mod inconfundabil lui Wolf. Se caracterizează prin spiritualitate latino-ungară: proporționalitate, aerisire, formulare clară, gust nobil, unguritatea limbajului muzical. Este foarte izbitor cât de atent a fost compozitorul că muzica sa nu seamănă cu Orffé: a ignorat cu atenție mișcarea rapidă impresionantă și motorizată. Această lucrare poetică frumoasă pare să fie un pic debordantă de culori pastelate. ”.

modernitate arhaică o altă formulare poate fi citită în mica monografie a lui László Gombos. La patru ani după moartea autorului, el a caracterizat lucrarea în acest fel. Caracteristica „dodecafonie tonală cu care a experimentat în lucrările și cântecele sale pentru pian a fost acum aplicată în mediul la scară mai mare al cantatei cu cinci mișcări”.

În prima mișcare, ritmul (dactil) al textului latin radiază solemnitate. Instrumentarea specială a celei de-a doua mișcări - harpă, clavecin, chitară, mandolină - ne aduce în minte epoca poetului renascentist. Diverse materiale muzicale apar în a treia mișcare cu mai multe strofe, unitatea compozițională este asigurată de structura corală, iar Péter Várnai o caracterizează ca un scherzo cu mai multe episoade. A patra mișcare, compusă cu o tandrețe și un lirism extraordinare, este una dintre cele mai poetice (adică, cele mai concentrate și condensate) manifestări ale stilului de douăsprezece grade al lui Farkas. În mișcarea de închidere, intonația plângătorului devine treptat esențial o apoteoză antemică.

Laus Pannoniae

Această legendă este destinată să includă Italia,
Nunc e Pannonia carmina missa legit.
Magna quidem nobis haec gloria; sed tibi maior,
Nobilis ingenio, patria facta, meo!

Până în prezent, în țara Italiei au crescut doar cărțile,
Și acum Pannonia varsă melodiile frumoase.
Ei prețuiesc deja mult, țara mea poate fi mândră și de mine,
Spiritul meu este din ce în ce mai glorios și acest pământ este renumit pentru el!

Agnes, vita, tuos, quoties contemplor, ocellos,
sidera me but bina videre foamo;
sidera sed toto, longe pulcherrima, coelo,
qualia sunt nitido cum Iove nostra Venus,
aut inter fixos stellarum Sirius ignes,
Sirius Arcturo si coeunte micet.

Mă uit în ochii strălucitori ai vieții mele, Agnes,
Și parcă mi s-a arătat steaua uniformă a cerului.
Cu toate acestea, o stea este cea mai strălucitoare pe cerul larg.
Venus al mamei noastre trage un loc atât de ceresc, steag
În brațele lui Jupiter. Și așa scânteie noaptea
Este, de asemenea, un Sirius îndepărtat care își îmbrățișează Arcturul.

Chiar și zăpada adâncă se așează pe terenul de iarnă,
O pădure care se mândrește doar cu frunza verde,
Greutatea cenușie a înghețului cețos,
Și frumoasa regiune Körös trebuie lăsată,
Și grăbește-te spre Dunărea noastră, către domnul nostru.
Haide, să plecăm de aici, tovarăși, să ne grăbim!

Râul și mlaștina nu se opresc,
Pentru că înghețul îți va lua apa rece cu greu.
Unde locuitorul pământului a vâslit recent
Și se temea, acum cu încredere plictisitoare și picioare agile,
Degetul cu spume înghețate, pășește.
Haide, să plecăm de aici, tovarăși, să ne grăbim!

Barca oscilantă nu alunecă niciodată
Deriva bună, lovitură puternică de lopată,
Chiar dacă îl răsuciți pe Zephyrus
Vopsea marea purpurie,
La fel ca și caii noștri zboară intenționat.
Haide, să plecăm de aici, tovarăși, să ne grăbim!

Izvoarele noastre termale, Dumnezeu să le binecuvânteze,
Respirația de sulf nu se strică aici,
Alun bun se amestecă aici în apa limpede,
Care îți vindecă ochii când te doare și când este slab,
Și nu vă doare nasul cu mirosul.
Haide, să plecăm de aici, tovarăși, să ne grăbim!

Biblioteca, rai cu tine, la revedere aici,
Celebrele sale cărți sunt dragi vechilor,
Phoebus părăsise deja Patara și locuise aici;
Patroni Divini ai Poeților, Muzelor
Nu-l mai iubesc pe Castalia.
Haide, să plecăm de aici, tovarăși, să ne grăbim!

Dumnezeu să binecuvânteze, regii gravate în aur,
Căruia nici focul cel rău nu i-a făcut rău,
Nici măcar firimitul unui perete înghesuit,
În timp ce furia focului și a flăcării a distrus castelul,
Musca lui cenușie a zburat în cerul de funingine.
Haide, să plecăm de aici, tovarăși, să ne grăbim!

Și regele nostru de călărie cu o armă,
Erou, care ridică un topor în mâna ta dreaptă
- Așezat o dată pe coloane de marmură
Corpul tău a transpirat mult nectar -
În drum, tu, cavaler nobil, ajută-mă.
Haide, să plecăm de aici, tovarăși, să ne grăbim!

Quod nec in Hesperidum vidit Tirynthius hortis,

Nec Phaeaca, Ithacae dux, apud Alcinoum,

Quod fortunatis esset mirabile in arvis,
Nedum in Pannoniae frigidiore solo;
Audax per gelidos en! menghină floretă amigdala,
Tristior et veris germina fundit hiems.
Progne, Phylli tibi fuit expectanda; cu omnes
Odisti iam post Demophoonta moras?

Ulise eroic de pe insula Alkinoos.

Ca să nu mai vorbim de pepitele reci din ținuturile panonice din nord.

Dar mugurii săi frumoși vor fi capturați de un lichen!

Sau cam așa ați avut atât de greu să așteptați tânăra primăvară?

tradus de Sándor Weöres

Gradive, quinti clare dominator poli,

spargens coruscas luce sanguinea iubas,

Iunone magna genite; Saturni nepos;

tutela coeli; suma timorului Titanum;

gaudens tropaeis; pacis ac belli arbitre;

decorator hominum; consumator Numinum;

Gradive, ferro tecte semper fulgido,

vastator agrum, dissipator urbium,

orbis vacuator; Tartari implantor trucis,

potor cruorum; devorator corporum;
lues virorum; execuţie;
ditator inopum; pauperator divitum;
osor quietis; genital obscenae famis;
auctor pavorum; concurent formidin;

iam parce fessis, quaeso, Pannoniis, pater.

Marte către Dumnezeu pentru pace

În a cincea sferă, Domnul este un pas puternic și serios,

A cărui cască strălucește o lumină sângeroasă,

Un descendent al lui Saturn, copilul marelui Iun,

Tu, gardian ceresc, mare groază de titan,

Sunteți pradă flămând, domni de război și soarta păcii,

Împodobești un om, sfințind un erou,
Ești un pas serios, îmbrăcat în fier până la picioare,
Distrugerea granițelor, distrugerea orașelor,
Prin cine pământul va fi orfan și va trece la Tartar,
Ești un nenorocit teribil, murind de foame,
Voi, bărbatul se descompune, al naibii de femei,
Dați comoară săracilor, jefuiți pe cei bogați,

Ești un vânător de pace, un părinte sălbatic de foame,
Autor al groazei, declanșator de panică
Părinte, salvează-mi oamenii obosiți panonieni!