Carte memorială despre bizantin

Prima mea poezie, la Pompei Strazza, a fost publicată la Budapesta în 1938; trebuiau să treacă nouă ani înainte să-l pot pune pe al doilea, După toamna rouă, sub presă. Alți nouă ani mai târziu, în vara anului 1956, a venit momentul relativei libertăți când m-am putut gândi la publicarea celei de-a treia cărți de poezie. Această a treia carte - Cartea Amintirii Bizanțului Roșu - se află abia acum și în străinătate din cauza căderii revoluției și a victoriei ocupanților sovietici.

În compilarea acestui volum, mi-am stabilit o sarcină dublă. În primul rând, să-mi public a treia carte de poezie, deși în formă fragmentară. În al doilea rând, să adun poeziile mele selectate în același timp. Mi-am atins doar parțial ambele obiective. În detrimentul celorlalte volume, am încercat să dau preferință poeziilor din Cartea pomenirii din Bizanț, deși în același timp nu am publicat nici o poezie dintr-unul din cele două volume ale mele de poezii care să fie scrise în a doua emigrare (Grădinile Hesperidelor) și doar trei poezii.

Aș fi avut o altă slujbă. Volumele mele de poezii au fost publicate în Ungaria în circumstanțe în care nu m-am putut strădui pentru completitudine. Nu am putut include multe dintre poeziile mele printre poeziile lui Strassán Pompeii, deoarece volumul ar fi fost confiscat. Același lucru a fost valabil și pentru După roua de toamnă, unde, în plus, a trebuit să fuzionez cele trei volume ale mele de poezii - scrise în timpul primei mele emigrări - foarte incomplet. Nici nu am putut compensa aceste neajunsuri din acest volum sau le-am suplinit doar într-o mică parte. Dintr-una din poeziile sale de tineret, de exemplu, când a fost publicat în 1934, editorul a scos cuvântul Hitler; când a fost publicată cea de-a doua ediție a lui Prazei Strazza în 1946, editorul l-a repus pe Hitler în aceeași linie a aceluiași poem, dar a scos următorul Lenin. Acum amândoi s-au întors. Poezia Mercenarul german a fost publicată la acea vreme ca traducere (Irta: nume din secolul al XVI-lea în 201 de ierni), deoarece niciun editor nu ar fi îndrăznit să o arunce sub numele meu. Prin prezenta am luat înapoi poezia pe care nu o împrumutasem niciodată de la un german anonim.

Eforturile mele au eșuat adesea. La sfârșitul anilor treizeci, trei dintre satirele mele au fost distribuite în manuscris în Ungaria - împotriva lui Csilléry, Imrédy și Horthy. Pe prima o știu din exterior și așa poate fi găsită în acest volum; Nu-mi amintesc de ceilalți doi. În același mod, nu am putut obține poemul meu Budapesta Ostromed, care a fost publicat într-o revistă americană maghiară la începutul anului 1945, sau Imnul stalinist (1948), al cărui manuscris a rămas în Ungaria. La fel, mi-au fost dor de poeziile mele, pe care le-am scris de cealaltă parte a așa-numitei confesiuni dactilografiate din închisoarea din Ivo, în vara anului 1950. Deși trebuie să consider aceste poezii foarte caracteristice operei mele poetice.

Adunarea acestor poezii omise este aproape de nerezolvat, la fel ca și corectarea textului lor neapărat distorsionat. Această sarcină îl așteaptă pe omul de talie care apoi va apăsa poeziile mele colectate după moartea mea. Din fericire, aceasta nu mai este problema mea.