Lucrări selectate ale lui Kálidásza

Pagini maghiare xxiv + 353 [378] Anul 1961

Calida
Rab Zsuzsa
József Schmidt
Lőrinc Szabó
Gyula Tellér
József Vekerdi
Sándor Weöres

Literatură

Previzualizare citație

CLASICII LITERATURII MONDIALE

RAB ZSUZSA SCHMIDT JÓZSEF SZABÓ LŐRINC TELLÉR GYULA VEKERDIJÓZSEF WEÖRES SÁNDOR

Editura Europeană 1961

The Rainy Season s The King a făcut, de asemenea, traducerile brute, cu excepția lui Bajadcr, iar studiul introductiv și notele au fost scrise de JÓZSEF VEKÉRDI

Văzând mugurii copacului Kadali pe țărm, foie-ul galben-verzuie al frumoasei nipa și uimiți de mirosul inundator al dumbrăviei arse, păsările îți arată drumul tău, ploaie, cu plăcere.

Echipa de luptă care așteaptă picăturile este urmărită de Siddha, numărând pasărea macaralei în cerul rău augur și este lăudată atunci când cuvântul tău bubuie pentru că zgomotul teribil cade în brațele lor, frumoasa femeie Siddha cade acolo tremurând.

Văd, deși voința de a zbura zboară, dragul meu prieten, pe un munte care este parfumat cu flori de kakubha, te vei opri. Dar, deși vedeți că ochii lui sunt fericiți, iar păunul a strigat la voi, ridicați-vă, vă rog, încercați foarte mult și mergeți-vă repede în drum. Gardul este alb ca zăpada de la flori dicotiledonate, o pasăre macara cuibărește deasupra vârfului copacului dedicat, câteva zile mai târziu, populația de lebede rapide zboară în alte părți ale țării, iar o pădure de gem se înnegrește în fața ta în țară de Dasara. Cel mai faimos oraș al lor este Vidisa și, odată ajunși acolo, vă puteți bucura cu nerăbdare de fructul gustului dulce al dragostei: puteți suge apele hohote și jucăușe de-a lungul malurilor râului Vétravatí, ca buzele unui chip cochet. Așteaptă aici puțin deasupra muntelui Nícsájr, unde se deschid florile kadamba și când o mângâi, parcă tremurând de poftă, și unde în cavitățile montane ale peșterilor parfumul unei fete fericite trădează dragostea sălbatică a tânărului oamenii orașului.

Împrospătat în timp ce călătoriți, stropiți cu picături de muguri de iasomie, strălucind în grosimea crângurilor râurilor și aruncați o umbră peste fetele florarișe care stau în piață, care transpira și urechile lor de lotus cădute în căldura mare a zilei. Și, deși - în timp ce drumul duce spre nord - va fi o ocolire, mergeți totuși la orașul Ujjainini, acoperit de palat: ar fi mare păcat dacă marea panglică a fulgerului ar clipi, nu ați vedea cât de înspăimântate sunt femeile cu ochii lor frumoși fluturători.

• Eu! f Dacă copacii sunt crescuți de copaci, așezați-vă pe ei, aprindeți-i ca o petală de trandafir de ceai, o lumină roșie aprinsă, 8 La începutul dansului, treziți-l pe Siva departe de pielea sângeroasă de elefant. Durga, când groaza ei s-a sfârșit, te privește calm. eu. '

La miezul nopții, când femeia fură de la iubitul ei și nu poți vedea drumul în întunericul orb-bătător de ac, aprinde-ți fulgerul-aur strălucitor pe drumurile din mediul rural - nu o speria cu 8 tunete, furtuni, ai grijă de ea !

Soția ta fulgerătoare a fost purtată de jocul plăcerii, așa că petrece-ți noaptea printre păsările adormite pe acoperișul palatului și pornește din nou pentru restul călătoriei tale la răsărit: nu poți fi leneș să-ți ajuți adevăratul prieten bun. Acesta este momentul în care iubitul șterge lacrimile din ochii femeilor sărace, orfane. Acum se încălzește pe cer, iar soarele își șterge lacrimile de rouă ca o floare de lotus orfană. Fii atent să nu stai în fața lui și să-i stârnești mânia. Apa dulce a râului Gambhira, ca și sufletul, dacă vrei, corpul tău de umbră, frumoasa ta figură s-ar primi. De ce îți lași ochii albi ai lotusului să arate degeaba: de ce îți lași peștele fulgerător să arunce degeaba?! Dacă strângi o mantie de apă, așa cum poți cu trestia, și țărmul tău înclinat clipește, bunul tău prieten, va fi greu să încerci să ieși din ea! Pentru că cine ar putea uita, degustând, regiunea cu gust dulce a coapselor insulei sale?

Dacă mergi la jumătatea drumului spre Dévagiri, vei începe drumul tău, nu fluturând, doar lăsat de vântul răcoros, matur de smochine sălbatice, care te va curăța de atingerea parfumată a pământului proaspăt și va bea cu nasul elefantului trâmbițând bucuria. Lasă-ți silueta să fie un nor de nori și toarnă o ploaie de flori cu petale umede din apa Gangului ceresc pe capul Skandei: căci luna este un frumos zeu frumos care să-și ajute tovarășii, a ascuns lumina în gât, care este mai strălucitoare decât soarele.

Și văzând muntele alb de brumă, care miroase a căprioară, de unde provine, poți să te odihnești pe el și va străluci, culoarea ta va străluci ca taurul de zăpadă al Domnului cu trei ochi, când ară pepite.

Dacă pe acest munte se naște un incendiu de pădure sălbatic din pinii care își freacă umerii pe vreme furtunoasă și vă ardeți părul de coadă al iacului, vărsați-vă apele și călcați flacăra. Este adevărata bucurie pentru toți cei mari să poată ajuta suferința. Lăcustele vor evita calea ta pentru că nu vor opri tunetul, 8 vor încerca să-ți sară talia îngrozitoare - în zadar. Învinge-i cu un faliment înghețat, înghețat, cu un râs sângeros, crezând de cine nu te atrage, doar imposibilul - disprețul va fi partea ta.

Amprenta zeului cu 8 diademe semilună, gravată în piatră, unde o mașină de elfi se sacrifică pentru totdeauna, este abordată cu venerație. Văzând acest lucru, evită păcatul asupra tuturor muritorilor pământești și intră în armatele credincioșilor care îl însoțesc pe Siva.

Șoptește încet, trestia apei bubuie, sună ca un pisoi deasupra ei, bătălia victorioasă de la Tripura răsună cu vocea ei și va fi plină de gloria salutului Domnului Animalelor când cuvântul tău este zgomotat de o peșteră de stâncă.

Mergeți spre nord, prin munții dincolo de aceste multe, multe minuni, prin Eagle Pass, Bhrigupati Road, Swan Gate. Silueta ta frumoasă înclinată va străluci la fel de întunecată ca și picioarele negre sumbre ale lui Visnu, dacă sunt călcate de Bali.

Și fii oaspete în Kajlászan, arzând ca o oglindă a îndrăgostiților divini, legănându-se din brațele Demonului cu zece capete, cu trandafirii a 8 albi de lotus, de parcă râsul Piatrei cu trei ochi ar îngheța peste fiecare ecuator. Văd când aterizezi pe muntele alb acum divizat, care strălucește cu culoarea maro a uleiului frotiurilor, va fi ca și cum ai pune rochia neagră atârnată la pământ pe umărul Plough Fighter, iar cei care o văd vor admira.

Acolo, iubitul proaspăt al iacilor aruncă degeaba praf magic, rușinos în flacăra luxuriantă, lampa care împrăștie scânteile, când dorința tremură în perechi și, cu cele două mâini neînfrânate, vălul liber, plutitor, ușor este rupt de sânii lui frumoși.

Acolo norii, când vântul care suflă perpetuu, îi îndreaptă spre palat și le provoacă daune imaginilor cu apa lor - țipă de frică de pedeapsă, 8 imită fumul negru care se ridică deasupra ferestrei.

Acolo, din trupurile femeilor care cad în brațele minunate ale îmbrățișării, oboseala după dragoste este alungată de frumoasa bijuterie lunară atârnată într-un duș agățată de fire cu mărgele de apă - când lumina lunii iese din cer.

Acolo, Manmatha nu poartă un arc cu roiuri de albine pe sămânța ei, deoarece se teme că Siva, care iubește Garda de Aur, este acolo. deci afacerea este făcută de femeile îndrăgostite și fiecare inimă este deschisă de privirea cochetului, a femeii magice.

Și iată, la nord de casa lui Kuvera, casa noastră este și ea acolo, poarta arcuită este la fel de frumoasă ca arcul de pe umărul Indrei, iar în grădina ei crește un copac mandar care se prăbușește, aplecându-se din încărcătura ei spre mâini, ca un copil frumos îngrijit.

I Iată un lac pe care drumul este pavat cu smaralde verzi și unde drăguțul lotus cu muguri de chiparos crește dens. Lebedele locuiesc în ape care au uitat dorința și, deși ochii lor te văd, Lacul Manasa nu îți vine în minte. Apoi, un munte pofticios vă atrage atenția asupra țărmului lacului, în vârful căruia strălucește piatra safir și unde foșnesc sicomorii. j> Locul preferat al soțului meu este aici «- îmi amintește când mă uit la fulgerul rapid pe margine.

O asoka roșie cu muguri vibrați și un cuțit umbros sta la umbra unei păduri luxuriante printre garduri vii. Una, ca mine, tânjește după picioarele subțiri ale iubitei tale, iar cealaltă, ca cineva care dorește buze excitate și dulci.

Fie numără lunile stabilite în tristul moment al divorțului cu floarea luată din prag și căzută la pământ, fie gustă în inima sa bucuria venirii mele viitoare, căci este doar această mângâiere pentru femei, dacă sunt lăsate singur. În timpul zilei, în timp ce este angajat în muncă, nu suferă atât de mult, dar seara, când rămâne fără lucruri, durerea va fi de o sută de ori. Și dacă visul vine noaptea, uită-te la fereastră și spune ce spun pentru a-i mângâia pe săraci.

Corpul său se estompează dintr-o înghesuială și este acum la fel de subțire pe patul său ca o semilună pe cerul estic, dacă strălucea de îngheț. Și în noaptea care i-a dat plăceri și a zburat în timp ce era cu mine, stătea acasă printre lacrimi, iar divorțul era amar. Un oftat îi rănește petalele buzelor în timp ce-și netezește buclele care au fost mărunțite din lipsă de frotiuri de pe fața ei frumoasă. „Poate că visul meu îl va zbura aici” - asta gândește și își dorește visul a ceea ce plânsul moștenește din cei doi ochi ai săi.

Când s-a despărțit, și-a înfășurat frumoasele bucle într-o împletitură (le voi dezlega când blestemul și durerea continuă), iar acum își continuă să-și netezească mâinile cu mâinile aspre cuie în timp ce își rănește pielea slabă, moale, cu coaja ei neglijentă. Ea își ridică ochii spre luna strălucitoare prin fereastră cu bucurie rapidă, apoi își coboară din nou ochii, acoperindu-și genele, care sunt întotdeauna îngreunate de lacrimi - precum gălbenușul mohorât cu petale sensibile se deschide și se închide în vremea mohorâtă.

Dacă cu chinuri fără ornamente, punându-ți bijuteriile pe pat, ești chinuit de durere și abia ținându-ți corpul - arătând ușor, vei veni la tine ca un duș, pentru că îți pare rău, pentru că există căldură și înțelegere în inima ta . Dragostea pentru mine îți alege iubita - știu bine, cred că a purtat singurătatea. Și credința bucuriei mele nu se vorbește despre mine, norocul meu nu se laudă, veți vedea că acesta este adevărul pe care l-am spus, fratele meu

Cu corpul tău, dragostea ta îmbrățișează dragostea ta în gând - cu corpul trist, slab, pierzi în greutate, încălzești becul, cu dorința arzând bila, cu lacrimile arzând - în timp ce linia ta de ostilitate te urmărește departe de tine.

Cine chiar a șoptit ceea ce ar trebui spus în fața altora, a șoptit că ar putea ajunge la chipul tău proaspăt, este acum dincolo de limitele auzului și vederii umane și, cu numărul meu, îți voi spune cuvintele acestei dorințe:

Cârdurile îți arată membrele, căprioarele timizi îți privesc ochii, păunii îți pene bogate în pene, luna lumea feței tale și spumele râurilor îți arată jocul sprâncenelor - dar nu există la fel de multă frumusețe în tine ca și tine, femeie minunata!

Dacă îți desenez silueta furioasă pe pietre cu culori frumoase și mă pictez de îndată ce voi cădea în picioare, lacrimile îmi vor ieși din ochi și totul va fi ascuns. Vedeți, vedeți, dar condamnarea este rea, așa că nu vă va lăsa.

Mirosul crângurilor proaspete din ploaie miroase a fața ta, în timp ce departe de tine, zeul Săgetător mă torturează în mine. Urmăriți cum timpul zboară în timp ce norii de pe cer se întind într-o îmbrățișare strânsă și lumina soarelui se stinge.

Când zeii marilor păduri sunt văzuți în secret - de îndată ce nu îmbrățișez nimic cu o strălucire și îmi întind cele două brațe, căci în visul meu voi veni la tine și te voi ține aproape de mine - lacrimile lor groase vor cădea peste ramurile crângurilor ca o perlă. Îmbrățișez vânturile venite de pe munte, oh, tu ești cea mai frumoasă dintre femei, care urlă mugurii slabi ai diavolului și urlă spre sud de mirosul rășinii care curge. Poate că ați fost mângâiat mai întâi - sper că este o nebunie. Cât de mult pot face noaptea lungă, tristă?! Sau cum aș putea să amortizez flăcările zilelor?! - Vezi, dragă, astfel de dorințe plictisitoare trăiesc în inima mea 8 departe de tine chinuit de un chin crud ars-hacking.