Rol de compulsie (V. S. Naipaul: Half Life)

Carte

„Marele scriitor trăiește în credința că în timpul vizitei sale în India a întâlnit un mare ascet în persoana tatălui lui Willie, custodele unei tradiții spirituale milenare și bogate, fără să-și dea seama nici măcar că tatăl său fugise într-un jurământ de tăcere pentru ochelari de corupție meschini și se ascundea În același timp, tatăl însuși nu iese nevătămat din întâlnire: devine prizonierul faimei create de Maugham, forțat într-un rol care îl prinde și îl distruge de-a lungul vieții, și pe fiul său, Willie, nu poate scăpa de stigmatul întâlnirii, îl lovește și îl întoarce împotriva familiei sale și îl împinge în lume.,

născut în Trinidad,

Naipaul, care este de origine indiană și alege Anglia drept patrie: ce se întâmplă cu oamenii de la răscruce de civilizații, posibil milioane, care renunță sau își uită istoria și identitatea colectivă sub presiunea fizică sau mentală a altei lumi și cum nesiguranța lor pătrunde o astfel de furie și distrugerea, care este de neînțeles pentru Occident.

Eșecul familiei sale îl conduce în cele din urmă pe Willie la Londra din anii 1960, următoarea stație din romanul nostru, și fulgerează în fața noastră lumea imigranților din diferite părți ale imperiului colonial. Totuși, Londra nu este inclusivă, sentimentul exilului și al înstrăinării nu depinde nici de acest lucru și doar formele superficiale de adaptare se deschid imigranților. De asemenea, lui Willie îi lipsește singura soluție - și în realitate înseamnă o explozie și o integrare pentru Naipaul: începe să scrie nuvele, dar se oprește după primul volum care nu este bine primit. Cu Willie, revoltele rasiale înțeleg în sfârșit că nu este loc pentru el în Anglia și decide să se izoleze complet după eșecuri și să lase în urmă nu numai India, care întruchipează cultura strămoșilor săi, ci singura verigă care îl leagă în Anglia, limba și își continuă viața în colonia portugheză din Mozambic.

Cu toate acestea, posibilitatea unei reluări complete îi scapă din nou din mâini, deoarece lumea coloniștilor mozambicani este și o farsă: proprietari de pământ și jumătăți de sânge de pe proprietățile lor, necunoscând Africa „neagră și sălbatică” din jurul lor,

mătură-i,

instituțiile lor aparente, paradele militare, administrația, drumurile, toate semnele tangibile ale civilizației false și parazite. Și îl mătură și pe Willie, care avea vreo patruzeci de ani, lăsându-și soția în Mozambic și călătorind în cele din urmă la sora sa la Berlin. Și în acest moment, Naipaul întrerupe povestea eroului nostru fără să intermită nicio soluție sau concluzie în fața noastră.

Desigur, toate acestea nu ar fi o problemă - o lucrare mai slabă s-ar putea strecura pentru toată lumea - dacă cititorul maghiar ar lua acest roman în cunoașterea unei opere complete. Dar tocmai din cauza omisiunilor publicării noastre de cărți, tocmai acele opere care nu au eseuri, eseuri, autobiografii, elemente fictive și rapoarte obiective creează cu adevărat un nou gen în zona limbii anglo-saxone - Eva Perón se întoarce motiv pentru care Naipault este astăzi considerată cea mai mare cronică vie din lumea post-colonială. Un critic necondiționat al Naipaului poate da un singur sfat în acest caz: să învețe limba engleză.

Péter Bojtár

Cartaphilus Publisher, 2004, 300 de pagini, 3000 HUF