Abcug.hu

Unii oameni își uită și limba maternă

De la schimbarea regimului, imigranții au sosit la Budapesta din multe părți ale lumii. Unii au făcut din Ungaria o mamă mai bună, alții și-au uitat propria limbă maternă, așa că îndrăznesc să vorbească doar engleza în patria lor. Rușii se înconjoară cu porțelan în apartamentul lor, Orientul Îndepărtat mănâncă din ce în ce mai puțin orez, iar indienii pleacă acasă cât mai curând posibil. Cum își creează imigranții o casă în Ungaria?

În ultimul an și jumătate, un număr record de migranți au ajuns în Ungaria peste granița verde (astfel încât cei mai mulți dintre ei vor rămâne în câteva zile), iar guvernul intervine pentru că țara nu are nevoie de ei și este provocând doar probleme. Între timp, totuși, există tendința de a eșua că migranții locuiesc de mult timp în Ungaria, iar cei mai mulți dintre ei au devenit atât de membri ai țării încât prezența lor este complet naturală.

Unii au rămas aici după schimburi educaționale anterioare, alții sunt străini care lucrează în căsătorii mixte sau companii multinaționale, posibil start-up-uri chineze, turci, iar cei mai mulți dintre ei locuiesc în Ungaria încă din anii '90. Cum puteți crea o casă străină în Ungaria? Aceasta este ceea ce cercetătorii Muzeului etnografic au examinat în volumul lor Obiecte rătăcitoare: care sunt atașamentele care atrag un migrant către patria sa, ce păstrează, ce au lăsat în urmă și cum îi afectează Ungaria?

Au fost surprinși de cât de dispărută a fost Budapesta

„Mi-a fost foarte greu pentru prima dată în Ungaria. Am venit singur. Am venit cu autobuzul, nu cu avionul. Nu aveam bani. Șeful meu nu a venit după mine, a uitat. La acea vreme, era o stație de autobuz în Piața Deák. Am rămas acolo singură. Nu vorbeam engleza, nu vorbeam germana sau maghiara. Tot ce i-am putut spune șoferului de taxi a fost: hotel. Am dormit acolo într-o noapte, a doua zi m-am întors la aceeași stație de autobuz pentru a vedea dacă vine șeful meu și el vine ... ”. Au trecut câțiva ani de la poveste, iar bărbatul turc care a spus-o are de atunci propriul său restaurant de fast-food la Budapesta. Cu toate acestea, primirea sa în Ungaria este încă plină de viață în el, așa că, dacă un cunoscut sau rudă turcă vine în Ungaria, nu îl va părăsi, va merge la aeroport pentru el, îi va oferi cazare și muncă.

Imigranții care sosesc la Budapesta din diferite părți ale lumii își experimentează sosirea în Ungaria în diferite moduri. Unii asiatici, de exemplu, sunt de-a dreptul șocați. Pentru ei, un oraș mare este un loc plin de viață, zgomotos, ocupat, dar în comparație cu orașele din Extremul Orient, Budapesta este ca un oraș calm, liniștit, pustiu. „Parcă toți plecaseră”, a spus unul dintre ei. Nici bicicliști, nici motocicliști, iar noaptea aproape nimeni nu este pe stradă. Oamenii zâmbesc puțin, sunt iritați și par ciudat de rigid pentru asiaticii obișnuiți cu rezistența.

Dintre imigranții ruși predomină femeile, ceea ce nu este de mirare: majoritatea au venit prin căsătorii mixte, soțul este maghiar și soția este rusă. Ungaria este aleasă pentru că este ieftină în comparație cu țările din Europa de Vest. Femeile rusești și imigranții turci au sosit pentru o perioadă mai lungă de timp, se numără printre Orientul Îndepărtat, care se bazează doar pe o ședere temporară aici, și există indieni care nici măcar nu se considerau migranți, spunând că tocmai au venit aici să lucreze și au propria lor casă în India. Cum încearcă o femeie care s-a mutat în Ungaria din țara natală o viață întreagă să-și păstreze rusitatea?

Se înconjoară cu obiecte de casă

În primul rând, vorbesc rusește ori de câte ori este posibil, mai ales cu membrii familiei. Păstrează anumite obiceiuri, cum ar fi cântatul la întrunirile de familie și ceremonii, cum ar fi servirea oaspeților nu numai cu ceai, ci și cu tort și gem. Cu toate acestea, identitatea lor rusă este subliniată în primul rând prin mobilarea caselor: se înconjoară cu obiecte care arată etnia lor, printre care se simt bine și chiar care arată cât de bine au reușit să se obișnuiască cu noua lor patrie.

„Porțelanul Gzeleli este în aproape fiecare familie rusă. Toată lumea are cel puțin un mic colț acasă cu acest tip de porțelan, ceainic ”, a spus Jelena, ghidul turistic în vârstă de 52 de ani. În plus față de acestea, sunt, de asemenea, tipice tăvi metalice florale și matryos. Toate simbolizează dorul de casă. Fotografiile și diversele suveniruri sunt, de asemenea, obișnuite, iar peștele afumat rusesc este o adevărată penurie, deoarece nu sunt disponibile în Ungaria. Doar crap și este „ca un pește ca un porc”.

În cazul în care o soție este lăsată singură din cauza morții sau a divorțului, rolul acestor articole a devenit și mai apreciat și, de fapt, supraaglomerarea lor poate însemna că proprietarul lor nu se simte bine în noua lor casă. Nyina este o profesoară de desen în vârstă de 61 de ani, care locuiește în Ungaria din 1989, dar a divorțat de soțul ei la câțiva ani după mutare și a fost concediată de mai multe ori. „Mă simt ca oaspete aici, nu am reușit să prind rădăcini”, a spus el, adăugând că nu va mai fi acasă în Rusia. Fiecare colț al apartamentului său este plin de obiecte rusești.

Unii uită și limba

Imigranții ruși nou-veniți încă vizitează frecvent acasă și, deși aceste vizite devin mai rare în timp, nu sunt niciodată complet îndepărtați de patria lor: sunt interesați de știri actuale, citind cărți, urmărind filme. Cu toate acestea, alții au o relație diferită cu țara lor de origine.

Pentru chinezi, de exemplu, casa nu este la fel de legată geografic ca pentru cele din alte culturi. Pentru ei, acasă este locul în care rețeaua lor de relații îi leagă. Chinezii iau în serios rețeaua de relații, în special calea de rudenie: au încredere într-o rudă, chiar dacă îndepărtată. Afacerile, viața socială, toate au loc în acest sistem de relații și, dacă este accesibil, nu contează cu adevărat unde se află în lume, se vor simți ca acasă.

Situația este diferită pentru japonezi și coreeni. Familia este atât de primară pentru ei încât necesită o prezență constantă: copilul este responsabil pentru părinții lor și asta necesită o prezență fizică, nu poți fi pe skype. Dacă cineva se mută din Japonia și nu alimentează în mod constant relațiile de familie, poate fi chiar lăsat cu totul în afara familiei: întâlnirile vor deveni mai puțin frecvente, donațiile vor fi ratate și, după o anumită perioadă de absență, întrebarea cu cât mai mult un japonez va fi.

Cu limba japoneză, acesta este cazul, iar utilizarea sa perfectă este o condiție prealabilă pentru ca japonezii să considere pe cineva japonez. Degeaba este limba maternă a cuiva, dacă nu este bine folosită, subliniază înstrăinarea. Limba japoneză, pe de altă parte, are multe elemente pe care utilizarea sa nu le poate menține decât cu o practică constantă. De aceea, mulți dintre japonezii care locuiesc în Ungaria au spus că, dacă vizitează acasă, vorbesc mai mult engleza, deoarece este o situație pură, sunt considerați străini. Dacă ar încerca să vorbească japoneza, nimeni nu le va putea pune acolo.

Mai puțin orez, mai multe mame cu copii

Multe dintre familiile din Orientul Îndepărtat consideră că șederea lor în Ungaria este doar temporară. Acest lucru se reflectă adesea în mobilierul casei lor. În Japonia, apartamentele sunt moderne, dar multe au camere care sunt aranjate într-un mod tradițional direct (de exemplu, există paturi care pot fi întinse pe podea). Cu toate acestea, cercetătorii nu au întâlnit niciun caz la Budapesta unde au încercat să mobileze o astfel de cameră. Explicația a fost întotdeauna că rezidentul este doar temporar în Ungaria, chiar dacă au existat oameni care au locuit aici de zeci de ani. Cercetătorii au ajuns în cele din urmă la concluzia că acel tip de casă are pur și simplu un loc în Japonia, potrivit japonezilor.

Situația este similară cu consumul de orez: este o chestiune firească în patrie, dar nu este atât de obișnuită aici, pur și simplu pentru că există o alegere de a mânca altceva. Ceea ce este și mai străin este că țara străină - în acest caz Ungaria - modelează și rolurile mamelor după propria sa imagine. „A fi mamă și femeie aici este diferit decât a fi acasă”, a spus o japoneză de 40 de ani. Există un decalaj de gen mai mic, este mai ușor să găsești un loc de muncă și nu este păcat să fii mamă singură. Mai mult, chiar și tații sunt mai implicați în creșterea copiilor aici.

În cazul mamelor chineze, exact opusul este adevărat: rolul familiei este apreciat, rolurile de gen la domiciliu bazate pe egalitate se schimbă, iar femeile sunt mult mai preocupate de familie și mai puțin de muncă. În China, acesta din urmă este excepțional.

Situația este diferită la copii: în cazul lor, încearcă să păstreze legătura cu patria lor cât mai mult posibil. Este tipic asiaticilor că hainele copilului lor sunt aduse de acasă, încearcă să urmeze moda acasă, deoarece copilul nu poate sta în spatele copiilor acasă, el trebuie să se obișnuiască să-l poarte, pentru că trebuie să se întoarcă o dată acasă .

De asemenea, este tipic ca familiile de migranți să-și învețe copiii acasă. La fel a făcut și un proprietar de restaurant turcesc, care i-a trimis pe ambii fii înapoi în Turcia să studieze, au călătorit cu mama lor. De atunci, le vede doar zece zile pe lună. De ce este important pentru el, totuși, ca copiii să învețe acasă?

„Mulți oameni care au venit aici la o vârstă fragedă ca mine au o soție maghiară sau turcă, dar copiii lor cresc aici, nu cred că au un viitor minunat. Nici material, nici altceva. Nici ei nu își găsesc un prieten prea mult, nu se simt bine între cele două culturi ”, a explicat el. El spune că educația este bună, dar mediul nu. Fetele, de exemplu, au o relație de la vârsta de cincisprezece ani, ceea ce spune că este o exagerare.

El a adăugat, de asemenea, că situația din țările occidentale este mai bună, deoarece există atât de mulți turci acolo încât se pot forma comunități de familii turcești. Există una în Viena, Germania, dar nu și în Ungaria. Există o școală turcească, dar el crede că sunt mai mulți asiatici decât turci. „Este prea multicultural pentru mine. Nu am vrut ca fiul meu să se schimbe atât de mult. Este suficient să fii maghiar și turc ”, a spus el. Așa că studiază în Turcia până când merg la universitate și apoi vor să se întoarcă în Ungaria.

Migranți sau străini?

Dimineața, ziua începe cu citirea știrilor indiene și apoi veți parcurge câteva știri în limba engleză despre ultimele evenimente maghiare. Chatel cu prietenii tăi indieni pe Facebook care locuiesc în Berlin, America sau Orientul Mijlociu. După muncă, își întâlnește cunoștințele maghiare sau indiene care locuiesc în Ungaria. Și seara, vizionați filme indiene descărcate de pe Youtube, cum ar fi despre migranții indieni care locuiesc în Statele Unite.

El este unul dintre intervievații indieni din volumul de studiu și chiar din rutina sa zilnică, se poate observa că există multe locuri diferite în contact cu întrebarea dacă cineva poate fi numit imigrant sau mai degrabă doar străin. Mai mulți indieni care locuiesc în Ungaria au refuzat, de asemenea, să-i numească migranți, deoarece sunt cumva identificați cu lipsa de rădăcini. Și spun frumos, au propria lor casă în India, o casă la care vor să se întoarcă peste câțiva ani.

Decontarea este o problemă mult mai atrăgătoare în cazul lor, deoarece nivelul de trai din India se îmbunătățește rapid, atrăgând mulți indieni care s-au mutat în străinătate. Oricum nu sunt mulți oameni stabiliți în Ungaria, numărul lor poate fi la fel de mare ca câteva sute și aceștia sunt în principal antreprenori care au ajuns în anii 90 și care conduc în principal restaurante. Un alt grup mai mare de indieni din Ungaria este format din absolvenți care lucrează în principal pentru companii multinaționale.

Spațiul de locuit și apartamentul celor două grupuri sunt, de asemenea, radical diferite. Locuitorii temporari ai Budapestei locuiesc în apartamente de închiriat care nu reflectă în niciun fel cultura indiană, sunt uniformizate, toate funcționale, iar în cel mai proeminent loc există un laptop, care este principalul mijloc de comunicare cu casa. Toate acestea coincid cu ceea ce se spune despre el spunând că vor doar să folosească apartamentul, nu vor să fie atașați emoțional de el. Unul dintre ei a postat chiar o poză pe marginea șemineului despre propria familie

Migranții stabiliți, pe de altă parte, se înconjoară în casele lor cu tapiserii, poze, obiecte religioase și alte lucruri legate de indieni. Cu toate acestea, tendințele europene de proiectare apar și ele alături de ele, ceea ce arată eforturile de integrare ale acestor migranți.

Sursa articolului a fost studiul cărții Muzeului etnografic Acuzând obiecte, în principal Gabri Vörös Fenomenul donatorului, Ágnes Kerezsi Identitatea rusă la Budapesta în lumina folosirii soțiilor rusești Un studiu al indienilor noștri.