Cehii nu-l înțeleg pe fratele mic slovac?

Oricine vine cu așa ceva ar fi fost numit imediat naționalist - mai ales la Bratislava, unde își amintește încă bine că a trebuit să ducă bătălii grele pentru independența limbii slovace chiar și în prima Republică Cehoslovacă. Mulți cehi au susținut de mult și mult timp că există de fapt o limbă cehoslovacă, iar slovaca este doar unul dintre dialectele sale. Această concepție greșită a dispărut acum în abisul istoriei.

Utilizarea oficială a celor două limbi a devenit o practică naturală în Cehoslovacia, care a fost restabilită după 1945. Și federația formată la sfârșitul anilor 1960 i-a făcut pe cehi și slovaci egali din punct de vedere legal. Această situație a rămas în mare parte în Slovacia de la divizarea statului comun. Unde, de exemplu, filmul ceh (sau o țară străină sincronizată cu ceha) nu este nici măcar etichetat slovacă. Librăria cehă din Bratislava continuă să aibă o cifră de afaceri mare. Pentru că tinerii intelectuali slovaci continuă și tradiția creată de generațiile anterioare și citeau inițial ficțiunea cehă clasică și contemporană.

Se uită regulat la posturile de televiziune cehe, în principal în Bratislava, dar și în alte părți. Este mai mult decât interesant faptul că legea lingvistică de stat a lui Robert Fico, care este încă în vigoare astăzi datorită dezbaterilor aprinse ale actualelor partide de guvernământ, a făcut o excepție cu cehii. Își pot folosi limba maternă în orice birou național, își pot scrie cererile și în cehă, nu trebuie să se teamă de amenzi sau chiar de priviri ostile, așa cum este uneori cazul maghiarilor din Slovacia.

În celălalt stat succesor, situația este mai puțin clară. La cererea expresă a tot mai mulți spectatori cehi, filmele slovace, care sunt redate relativ rar, și programele pentru copii de înaltă calitate din Bratislava sunt acum dublate. Lucrările lui Pavel Vilikovsky și ale altor scriitori slovaci contemporani cunoscuți sunt de asemenea vândute în traducerea cehă, chiar și în librăriile slovace din Praga, deoarece interesul este redus pentru operele originale. Acestea din urmă sunt cumpărate în mare parte de slovaci care locuiesc în capitala cehă sau care studiază la universități de acolo.

Deci s-a dezvoltat o dualitate ciudată. Slovacii, care își păstrează limba maternă ca lumină a ochilor și luptă împotriva introducerii cuvintelor străine cehe, încă nu au nicio problemă în înțelegerea limbii și culturii vecinului lor occidental. Din ce în ce mai mulți cehi susțin că, din cauza celor aproape două decenii de separare, devine din ce în ce mai greu să înțelegi slovaca. Nu s-a făcut încă nicio evaluare științifică credibilă a realității acestei afirmații - și a măsurii în care există un sentiment de superioritate față de regretatul frate mic.