Țara neliniștilor

Săptămâna trecută, cu ocazia unui summit nuclear, o mulțime de lideri de stat au vizitat Statele Unite, inclusiv armeanul Sergei Sargsyan și președintele azer Ilham Aliyev. Secretarul de stat al SUA, John Kerry, a vorbit cu președintele azer, menționând: „Vrem să vedem o soluție finală la conflictul înghețat din Nagorno-Karabakh, o soluționare negociată cu planuri pe termen lung”. Conducerea SUA nu a planificat o întâlnire separată cu șeful statului armean.

Asta s-a întâmplat săptămâna trecută, miercuri. Summitul s-a încheiat vineri, iar trupele azere și armene s-au atacat sâmbătă. Oricare dintre părți a început, este probabil ca decizia să fi fost luată într-un avion prezidențial de la Washington la Caucaz. Decizia este cel mai grav conflict din 1994. Memento: În 1994 s-a ajuns la o încetare a focului între Azerbaidjan și Republica Armeană Nagorno-Karabakh, care a fost locuită de armeni și a proclamat-o unilateral de pe teritoriul Azerbaidjanului sovietic. Alteori, trupele câtorva bărbați s-au aventurat în cartier, care s-au transformat apoi în niște împușcături militare, dar de data aceasta părțile desfășoară și arme grele, tancuri, elicoptere, rachete și drone. Cine, desigur, îl învinovățește pe celălalt, spunând că a început-o.

Nu se știe nimic despre bugetul armamentelor din Karabah, dar este vorba de date publice: Azerbaidjanul cheltuiește de trei ori mai mult pentru armament decât Armenia. Poate de aceea este atât de încrezător că nu numai că atacă Karabakhul rupt, ci și cel puțin două teritorii din Armenia suverană - ceea ce reprezintă o problemă separată.

Rusia (care are relații mai bune cu Armenia creștină) a declarat că este urgent să punem capăt buzelor, altfel căștile albastre rusești ar trebui să mențină pacea în zonă. A vorbit și Turcia (vecină și susținătoare a Azerbaidjanului musulman): este sigur că întoarcerea Karabakhului la proprietarul inițial este inevitabilă.

Gravitatea conflictului a fost bine evaluată de Organizația pentru Securitate și Cooperare din Europa: membrii Grupului Minsk, care face parte din acesta, discută despre ce s-a întâmplat la Viena la încheierea activității. Cât de mult au încredere în propriul succes spune totul: nu vor fi informați de presă. Deci, există o problemă.