literatură

„Tango se dansează la Paris”

„Dansează tango la Paris. Și apoi la Londra, Roma, Viena, Berlin, dar chiar și la Sankt Petersburg. ”[1] - Volumul postum al lui Borges, Tango, a fost prezentat joi, pe Marea Scenă. Programul a fost deschis de ambasadorul Republicii Argentine, Maximiliano Gregorico-Cernadas, cu salutul său, în care a prezis direcția următoarei ore. El a remarcat: „Dacă există ceva ce Borges nu ar putea rezista și, în cel mai puțin fidel, nu ar vrea ca noi să facem cu el, este că, într-un timp limitat, l-ar fi definit ca arbitrariul calendarelor, îl sărbătorim. Dar noi, oamenii obișnuiți, ale căror așteptări nu sunt la fel de mari ca cele ale lui Borges, nu putem merge fără laudă, pe lângă editor, pentru a publica această carte chiar în anul Borges, aniversarea a o sută douăzeci de ani de la nașterea sa. ” După cum a spus el, titlul operei salvate de uitare este înșelător, deoarece include nu doar dansul argentinian, ci ceva mult mai supranatural, deoarece conține muzică, dans, cântare, poezie, determinare, destin și multe altele - „într-un cuvânt, tot ceea ce este uman poate fi legat de existență. "

După aceea, András Kepes a vorbit cu Mercedes Kutasy și László Scholz, editor. László Scholz a subliniat că Borges este un scriitor divers, multilateral și totuși extrem de literar. De exemplu, el a cercetat și originea cuvântului tango examinând o poezie. Cu toate acestea, se crede că scrierile sale se deschid în orice colț al ființei. Organizatorii festivalului au încercat cu pricepere să înfățișeze această dualitate: spectatorii puteau obține un gust spectaculos al tango-ului de la Budapesta în transmisia lui Andrea Serban și Endre Szeghalmi. Nu ar fi putut exista o paralelă mai abilă: la un festival centrat pe literatură, au fost explorate noi adâncimi ale narațiunii cu ajutorul dansului și al muzicii.

În timpul conversației, au fost discutate, de asemenea, vechea imagine masculină a lui Borges, problema priceperii, actorii și locațiile tangoului. În legătură cu aceasta din urmă, a apărut dificultatea traducerii: potrivit lui Mercedesz Kutasy, Ádám András Kürthy ar fi putut avea o sarcină nebunie de dificilă. Traducerea nu numai că a fost problematică, deoarece, de exemplu, gaucho-ul argentinian înseamnă ceva diferit în țara sa natală decât poate fi afișat acasă, dar și greutatea vremurilor recente se bazează și pe limbă.

József Gyabronka a citit din volum și apoi ne-am întors la cercul schimbării: Borges menționează că tango-ul a devenit diferit pe măsură ce și-a părăsit patria. András Kepes s-a referit și la transformarea dansului, care era chiar diferită în Buenos Aires la vremea scriitorului decât în prezent în Budapesta, unde a fost filtrată prin Paris. László Scholz a spus: „Argentina s-a schimbat între timp, la fel și lumea.”

Au fost povestite mai multe anecdote în cadrul programului. A fost menționat de Mercedes Kutasy când un credincios din Borges i-a dorit scriitorului să trăiască pentru totdeauna. „Sper că asta nu se va întâmpla”, a răspuns scriitorul. Cu toate acestea, cred că putem spune că Borges este încă în viață, lucrările sale pot avea un impact asupra cititorilor.

Dicționar de tranzit-traumă

„După un timp, mi-am dat seama unde Teresa are un copil, unde nu, unde este divorțată, unde locuiește cu soțul ei; deci urmează forme fundamental diferite de femei ”, a spus Eszter T. Molnár în legătură cu Tereza în trei forme, dar încă traumatizată, la prezentarea cărții sale Tereza sau Memoria trupului. Scriitorul a spus că și-a construit textele în diferite limbi și că acestea sunt în mare parte derivate din experiențe de migrație de bază - au fost, de asemenea, create într-o limbă străină una de alta, dar în cele din urmă au devenit o unitate. Gergely Péterfy a întrebat și despre interesul acestei forme de creație: „ce se poate spune într-o limbă, dar nu se mai poate spune într-o altă limbă?” El a constatat că textul maghiar se schimbă pe un ton complet diferit atunci când urmează textul tradus: „și astfel se creează trei straturi diferite de text maghiar. Cum ai putea opera cu asta? ” Potrivit lui T. Molnár, el avea nevoie și de curaj pentru a crea și publica scrierile, pentru că știa: aceste propoziții pot fi ciudate pentru un destinatar maghiar.

După cum a spus el, vorbim mult mai mult în limba maternă, trăim în această limbă și crescem, acoperim traumele, astfel încât să putem asculta mai bine ceea ce facem în limbile străine în limba maghiară. „În timp ce în textele maghiare trauma este mult mai sub suprafață, în textele în limbă străină străpunge și străpunge.”

Trauma a fost unul dintre cuvintele cheie din roman în timpul conversației: motivul plecării de acasă poate fi, de asemenea, un șoc, dar procesul migrației în sine poate fi o experiență traumatică. Din spusele autorului, am simțit că era legat de cele trei Tereza, dar nu voia să se prefacă a fi un curcubeu al realității: există probleme greu de procesat. Personajele sale au primit un „pachet dificil” din viață.