Insight: Îngrijirea și monitorizarea pacienților cu arterioscleroză și tromboflebită venoasă profundă

Teorema 4. Principii și observarea îngrijirii pacienților cu arterioscleroză și tromboflebită venoasă profundă! Diagnostice tipice de asistență medicală și sarcini practice! Oportunități de prevenire și reabilitare! I. Anatomia vaselor de sânge Sistemul vascular are 3 etape:  Arterele - arterele: sângele este transportat din inimă spre periferie. Satele lor sunt flexibile și au o pulsație palpabilă. Au mai multe tipuri în funcție de structura și mărimea peretelui: 1. artere de tip elastic: arterele mari din apropierea inimii. Există o mulțime de fibre elastice în satul lor. 2. artere de tip muscular: există mulți mușchi netezi în satul lor, astfel încât lățimea lor poate fi reglată în anumite limite. 3. artere mici și arteriole: secțiunea arterială dinaintea capilarelor. Mușchiul neted din satul lor își poate schimba lățimea semnificativ. Acestea joacă un rol important în reglarea tensiunii și a „supapei” de reducere a presiunii dinaintea capilarelor

joacă, de asemenea, un rol.  Capilare - capilare: vasele cu cel mai mic diametru ale sistemului vascular, lumenii lor sunt de 520 µm. Globulele roșii din sânge pot trece prin cele mai mici capilare numai dacă își schimbă forma și devin eliptice. Gazele și alte tipuri de metabolism au loc prin satele lor. Satele lor sunt permeabile la apă și substanțe dizolvate în apă. În organele care nu funcționează, unele capilare sunt închise. Mai multe tipuri de capilare se disting prin structura peretelui: 1. Capilari cu pereți continui: acesta este tipicul (plămân, sistem nervos, mușchi) 2. Capilar cu pereți de fenestralt: peretele are deschideri de 80-100 nm. Funcționează ca o diafragmă. (organe endocrine, absorbție în vezica biliară, intestine) 3. capac sinusoidal. sau cap sinusoid-continuus: (ficat, splină, rinichi). Structura sa de perete este variată, amestecând caracteristicile primelor două tipuri. 4. sinusurile venoase: inserate în secțiunea venoasă a sistemului vascular,

golfurile mai mari căptușite cu endoteliu dar fără un perete separat sunt sinusuri. Diametrul lor variază între 20-100 µm.  Colecționari v. varice: sângele sărac în oxigen este transportat la inimă. Satele lor sunt mai subțiri decât cele ale arterelor, cu supape semilunare în lumen în unele locuri. Structura peretelui vasului Există 3 straturi de bază ale peretelui vasului: de la interior la exterior: -1- ima Intima: formată din celule endoteliale plate care acoperă suprafața interioară a peretelui vasului și joacă un rol important în sângele fiziologic. în interiorul vasului (intravascular) nu se coagulează. Celulele endoteliale, pe de o parte, produc substanțe care inhibă agregarea plachetară și, pe de altă parte, acoperă fibrele de colagen ale peretelui vasului, care joacă un rol important în inițierea cascadei de coagulare.  Medii: în artere este compus în principal din mușchi netezi și fibre elastice, care, atunci când sunt contractate sau relaxate,

ele îngustează sau dilată lumenul vaselor de sânge. Mediile venelor sunt bogate în fibre de colagen, cu puțini mușchi netezi între fasciculele de fibre. Mediul capilarelor este alcătuit dintr-un țesut conjunctiv extrem de subțire, așa-numitul formează membrana bazală.  Adventitia: constă din țesut conjunctiv. În artere acest strat este mai subțire, în vene este semnificativ mai gros. De obicei este alcătuit din țesut conjunctiv fibros liber și trece prin vasele de sânge care alimentează peretele vaselor de sânge (vasa vasorum). Conexiunile vaselor de sânge Funcția conexiunilor (anastomoze) dintre artere, vene și capilare este de a primi sânge în zona vasului căzut în cazul blocării unui vas de sânge și de a participa la reglementarea circulatia sangelui.  Anastomozele arteriovenoase: o legătură între o arteră și o venă prin ocolirea capilarelor. Poate fi, de asemenea, o conexiune de șunt și în reglarea circulației sângelui

joacă un rol.  Anastomoze colaterale: conectează secțiunea proximală a aceleiași tulpini a vasului cu secțiunea sa distală.  Artera terminală funcțională: dacă există o legătură între două vase de sânge mai mici, dar este atât de îngustă încât atunci când unul este ocluit brusc, această anastomoză nu poate asigura cererea de sânge a zonei care urmează să fie expusă, astfel încât această zonă moare. Astfel de anastomoze există, de exemplu, în inimă (coronarieni). II. Arterioscleroza - ateroscleroza Ateroscleroza se caracterizează prin faptul că plăcile ateromatoase de diferite vârste și dimensiuni sunt situate într-o formă pătată, împrăștiată pe suprafața interioară a vaselor mari. Sunt cele mai abundente în aorta abdominală, în principal în jurul gurilor și în zona bifurcației. Deseori zonele afectate sunt coronariene, carotide și restul aortei, a. renale, iliace, femurale și poplitee. Se cunosc mai mulți factori de risc care contribuie la eteroscleroză

formare. Acestea sunt: a) sexul: se dezvoltă mai devreme, mai des și mai sever la bărbați. La femei, incidența sa crește în timpul menopauzei. b) Hipertensiune: clar confirmată, în special în vasele cerebrale și coronariene. Riscul crește de cinci ori la bărbați dacă RR depășește definitiv 160/90 mmHg. Creșterea persistentă a diastolelor este un factor de risc mai grav decât hipertensiunea sistolică c) Fumatul: creșterea concentrației de carboxihemoglobină dăunează endoteliului atât direct, cât și prin hipoxie. -2- d) Tulburări lipidice: hipercolesterolemie și hiperlipidemie. Colesterolul este unul dintre creatorii plăcilor. e) Tulburarea hemostazei: agregare și adezivitate crescută a trombocitelor. f) Diabet zaharat: adesea asociat cu tulburări ale metabolismului lipidic, hipertensiunea, obezitatea, tulburarea hemostazei explică frecvența. g) Diagnosticul obezității  Membrul circulator slab este mai rece

pe partea opusă, mur sau mai pal, fără sânge  Oscilometria prezintă fluctuații mai mici  ECG indică starea coronarianelor  A. în scleroza renală hipertensiune arterială, proteinurie consecventă, deteriorarea funcției renale ph Oftalmoscopia oferă informații despre implicarea vaselor fundusului  Angiografie, flebografie Terapie  Excluderea factorilor de risc movement Mișcare adecvată, sport  Trintinon, Cintavin B), Ergotop, Serminone, Acidum nicotinicum, Paniverin, Xavin, Naphtylong, Doxium, Doxyls, Rutophylline, Detralex enhan Amelioratori ai metabolismului grăsimilor: Innogem, Minilip, Bezalip, Lipidil, Lipanor, Zocor, Simvor și infecție education Educația pacientului cu privire la îngrijirea adecvată a picioarelor patient Pacientul trebuie să poarte ciorapi moi, șosete, pantofi confortabili  Cea mai mică rană trebuie arătată unui medic

 Profilaxia decubitului.  Nu utilizați Betadină, tinctură de iod în tratamentul leziunilor piciorului Observație  Durere: localizare, natură, forță, manifestare-Pacientul efectuează corect îngrijirea picioarelor bő Integritate, hematurie, temperatura pielii  Prezența pulsurilor periferice modificate  Control de aprovizionare cu sânge a țesutului cu auto-medicare  Verificați pulsul periferic într-o anumită zonă  Anunțați medicul  Îngrijire adecvată, atentă a picioarelor elkerül Evitați leziunile, infecțiile  Decub. Praeventio -3- Risc crescut de afectare a pielii datorită amorțirii circulatorii scăzute  Îngrijire atentă și atentă a pielii  Menținerea caldă, purtarea de haine moi, șosete (nu opriți)  Examinarea regulată a integrității pielii Dureri cronice datorate bolilor vasculare  Monitorizarea durerii prescrisă  Monitorizarea orală  aplicarea metodei

riscul implementării insuficiente a prescripțiilor de tratament din cauza lipsei de cunoștințe education Educația pacientului  Reanimarea învățării Praeventio  Dieta scăzută în colesterol și grăsimi, alcool minim, nicotină: 0  Soluția hipertensiunii  Participarea regulată la testele de screening (de exemplu 1x laborator pe an )  Exerciții fizice, sport, stil de viață sănătos Reabilitare taking Luarea corectă a medicamentelor prescrise  Începerea treptată a sportului  Îmbrăcăminte caldă, stratificată  Aspect regulat în îngrijire III. Tromboflebită venoasă profundă - tromboflebită profundă Dacă se formează un cheag de sânge (tromb) în vasele de sânge, se numește tromboză. Tromboza este adesea complicată de inflamația venelor, așa că vorbim mai ales despre tromboflebită. Apare cel mai adesea în venele profunde ale pelvisului și ale membrului inferior și este de obicei primul simptom al emboliei pulmonare. Factori predispozanți: stagnare venoasă, crescută

coagulare, creșterea vâscozității și afectarea peretelui venos și traume, intervenții chirurgicale, sarcină, naștere, infecție cronică, obezitate, tumori abdominale maligne, policitemie și utilizarea contraceptivelor. Simptome: în boala în curs de dezvoltare lentă, pot exista dureri plictisitoare sau convulsive ale membrelor inferioare, edem, sensibilitate la presiune la locul tromboflebitei. Pielea este strălucitoare, strânsă, venele dilatate. În forma în dezvoltare rapidă, durerea bruscă și ascuțită apare în av. Afectată. Dacă piciorul este întins dorsal cu genunchiul îndoit, pacientul va raporta dureri ascuțite în zona piciorului (semnul Homans) sau dacă manșeta plasată pe coapsă este umflată la 100-120 mmHg, durerea va apărea în tromboflebită. În mod normal, acest lucru este dureros doar peste 180 mmHg. Diagnostic:  Doppler, UH  Pozitivitatea oamenilor  Flebografie -4- Terapie:  Bătând piciorul, odihnind pacientul  Umed pe unguent

compresie  Inițierea terapiei anticoagulante imediate: de ex. Heparină la fiecare 6h iv și apoi sc. Fragmin, Fraxiparine, mai târziu Syncumar.  Aplicarea unui bandaj elastic  Pentru o perioadă de timp adecvată, aprox. 7.-8. mobilizare din zi, cu un bandaj strict elastic. Principii de îngrijire: monitorizare constantă a parametrilor vitali  Instrucțiuni, respectarea repausului la pat  Pansament regulat  Medicație precisă  Monitorizare constantă pentru semne de embolie pulmonară Monitorizare. Parameters Parametri vitali  Durere (semnul lui Homans, durere spontană)  Edem  Monitorizarea complicațiilor terapiei anticoagulante (hematemeză, melaena, hemoragii cutanate) Diagnostice tipice de asistență medicală Durere esofagiană terapeutică Durere datorată trombozei venoase profunde monitoring Monitorizare crescută  Educația pacientului cu privire la modul de evita sângerarea  Educație

ce trebuie făcut în caz de sângerare  Administrarea vitaminei K (Konakion) pe bază de prescripție medicală Riscul alterării aportului de sânge din țesut datorită congestiei venoase  Bandaj elastic sau  Utilizarea ciorapilor umflați intermitent ecution Executarea terapiei anticoagulante prescrisă de un medic Redus schimb de aer o examinare a emboliei pulmonare pentru semne = notificarea către medic  Administrarea de oxigen  Verificarea semnelor de embolie: durere toracică, dispnee, tuse, hemoptoe, hipotensiune, sincopă, neliniște, febră, hipoxie  Risc de prescriere insuficientă a terapiei anticoagulante prescrise de către un medic din cauza lipsei și dezinformării  Educația pacientului -5-  Control sporit Praeventio:  Prevenirea arteriosclerozei  Dieta săracă în lipide  Stil de viață sănătos Reabilitare:  Mobilizare treptată  Inj. anticoag. per os

 Aplicarea unui bandaj flexibil și învățarea pacientului să bandajeze  Prevenirea sindromului posttrombotic: colateralii nu se dezvoltă suficient de repede, venele superficiale sunt constant pline și late. Stagnarea apare, atunci când mergeți, picioarele sunt edematoase, greoaie. Pielea devine adesea mai subțire, pigmentată și, în cazuri severe, se dezvoltă ulcere. Sindromul se dezvoltă de obicei la 1-2 ani de la debutul bolii.  fizioterapie -6-