Este cel mai tânăr descoperitor al literaturii cehe

Petra Hůlová: Pamět mojí babičce. Joi, 2002

Raportare-2004 25 februarie.

Nu sunt disponibile în librăriile din Praga, dau din cap la informații, știm despre asta, dar s-au rupt deja, da, am reorganizat. O agenție literară numită Puh, care are și o filială olandeză și promovează în străinătate faimosul autor ceh Jáchym Topolt, a cumpărat deja drepturile de autor. Petra Hůlová a luat notițe ca studentă universitară în Mongolia, și-a transcris notele la Praga, a mers cu ea la editura Torst, unde editorii au citit textul și. eliberat în câteva săptămâni. Petra Hůlova nu a trebuit să meargă prin „scara de măgar”, a devenit cunoscută dintr-o lovitură.

Nici un istoric de călătorie, nici o filozofie orientală, nici o sociologie. Ne întâlnim cu viziunile lumii despre o bunică, trei fiice și unul dintre nepoții lor, Alta, Ojuna, Nara, Dzaja și Dolgorne, în paginile volumului. Adolescența, îmbătrânirea, continuarea și întreruperea tradiției, speranțe și dezamăgiri: acesta este conținutul volumului. Bará Gregorová scrie în numărul lui Musiq din 4/11/2002 că „cititorul este atât de partea mamei, adică de partea„ singurului drept ”asupra vieții, dar și de partea fetei care s-a vândut către forțele secrete și distructive ale orașului. "

Povestea are loc în Mongolia, cu generații de femei care povestesc despre tot ce au trăit și au suferit. Povestea nu este de obicei mongolă, întrucât relația femeie-bărbat, contrastul dintre generațiile mai în vârstă și cele mai tinere, nu este universală și este, de asemenea, lipsită de arhetipuri. Cu toate acestea, termenii mongoli dau o atmosferă specială cărții, care a fost primul număr scris la prima persoană și vorbit în limba cehă. Cinci femei din sat spun povești despre viața lor simplă. Mame, fete, nepoți care sunt responsabili de naștere, menaj și creșterea copiilor, în timp ce bărbații sunt responsabili de vânătoare și de sprijinirea familiilor. Tinerele fete din sat vor să părăsească tradiționalele geras, yurtele. Cât de autentică și cât de fictivă este povestea, am putea pune întrebarea poetică cât de mult s-ar găsi mongolii în ea. Dar, în acest caz, această întrebare nu își are locul. Cu toate acestea, faptul că Hůlová a locuit în Ulaanbaatar, capitala mongolă, s-a întors cu greu în mediul rural și consideră mongolii distanți.

Petra Hůlová este studentă la Universitatea Charles din Praga, specializându-se în studii culturale și studii mongole. THE Pamět mojí babičce (Memoria bunicii) a primit feedback pozitiv de la critici și cititori. Este o carte ușor de citit, un stil fluent, care este distras doar de „cuvintele nou-venite” mongole, dar nu prea scot din citit, ne-am scufunda mai adânc în lumea Orientului Îndepărtat și ne-am bucura de o pictură de dispoziție mai degrabă decât un rol savant.

Spre deosebire de lumea noastră occidentală grăbită, timpul încetinește în mediul rural mongol. Apar mituri, legende și legende, pe care Hůlová le țese neobservate în țesătura fluxului narativ. Textul a venit dintr-o lume îndepărtată, senzuală și captivantă, nu postmodernă și nu caută să articuleze adevăruri mari.

După cum am menționat, există fete și femei în carte din al căror punct de vedere vedem realitatea mongolă de astăzi. Dar ar putea fi oriunde în lume. Vizavi se află satul tradițional, o comunitate de protecție și un oraș imens, distructiv. Și mai mult: tineri înnebuniți în dragoste, respect pentru cei mai în vârstă și mai experimentați, calități și abilități supranaturale, aura șamanică a protagonistului Chiroko, folclor și mitologie, prezența comunicărilor nonverbale - totul are un rol prestabilit în volum.

Naďa Hávová și Vladimír Kroc au vorbit cu autorul la Cehia Radio 1 (21 octombrie 2002), care, la întrebarea cât de autibiografic este volumul, nu este autobiografic, nu poate fi, deoarece există femei în el care sunt mai în vârstă de Eu îmi povestesc despre copiii lor și despre soții lor și lucruri pe care nu le știu. ”

Sora lui Hůlová a studiat araba, așa că interesul pentru lumea din Orientul Îndepărtat este un fel de moștenire familială. Iar filmul „Urga” al lui Hůlovára Nikita Michalkov a avut un impact atât de mare încât l-a inclus pe mongol pe lângă principalul în studii culturale.

În interviu, el a vorbit și despre cât de aventuros a ieșit în Mongolia: cu trenul, oprirea și pe jos. El a făcut autostop la granița mongolă-rusă, întâlnind o femeie de afaceri mongolă care tranzacționa cu jeep-uri pe care le-a cumpărat în Novosibirsk și le-a vândut în Ulaanbaatar. Și avea nevoie de un șofer. S-a bucurat că i-au înțeles limba și s-au bucurat să ajungă acolo gratuit.

A plecat fără o bursă, deoarece nu a câștigat cu cererea sa. A început să predea în Ulaanbaatar, să predea micii mongoli în engleză și să fie secretar al unei asociații de ciclism. Interviul relevă faptul că mulți mongoli știu cehă, deoarece studiau în Republica Cehă în timpul comunismului. În fiecare pub a întâlnit pe cineva din Ulaanbaatar: cineva care știa mongolă sau cineva care știa. Și există, de asemenea, un program de diplomă boem la universitate. Universitatea Charles deschide un program mongol la fiecare trei ani, chiar și atunci doar cinci persoane aplică. Nici măcar nu a citit o singură carte mongolă. În schimb, a băut ceai cu lapte, sare și unt.

Până acum, când am auzit de Mongolia, mi-a fost amintit de Genghis Khan și de ocupația sovietică. Și că sunt cei mai mulți cai pe cap de locuitor. Și că Imperiul Mongol a atins cea mai mare întindere până în 1260 și apoi procesul de dezintegrare a durat încă un secol. Și că patruzeci la sută din populația din Mongolia migrează încă, ceea ce este aproximativ înseamnă milioane de oameni și nu se așează într-un singur loc, ci își urmărește turma pe stepele eurasiatice. Turmele au fost cooptate abia din anii 1950, dar acum oricine poate deține orice din nou. Și astăzi, când aud despre Mongolia, îmi vine și în minte Hůlová.

O conversație cu autorul a avut loc la 23 martie 2003 la Radio Praga, o emisiune de radio cehă din străinătate, unde Hůlová a spus: "Mă bucur că lumea cu care am venit este de interes pentru alții. Și mă bucur că cartea se termină, pentru că uneori îmi imaginez că alte mii de oameni trăiesc în lumea mea și urmăresc soarta personajelor. Este teribil de liniștitor. ".

Nu este greu să debutezi cu primul volum, spun ei, calitatea poate fi măsurată doar pe al doilea volum. Este încă un mister că data viitoare când pare a fi o autoare de succes este un secret.

(Un extras din volum a apărut deja în numărul 2003/10 din Nagyvilág dedicat literaturii cehe, tradus de Ottilia Barna, unde a fost realizat și un scurt interviu cu autorul.)