László Grétsy: Fânul meu este în regulă!

Am fost mulțumit de știri, dar și de faptul că, pornind de la vorbirea colorată din ea, pot să încurajez imediat cititorii noștri să folosească elementele resurselor noastre de vorbire cât mai des posibil.

lászló

Bănuiala mea este că mulți sunt precauți să includă „florile limbii noastre”, discursurile, în discursul lor, deoarece nu sunt siguri că le cunosc bine și cu exactitate și nu vor să fie înșelați. Fără îndoială, există și forme complet tricotate. A-l bate pe diavol pe soția lui înseamnă doar „în același timp, soarele strălucește și plouă” dacă folosim exact această formă și nu spunem de ex. în loc să-și bată Satana soția. (Acesta poate fi considerat doar ca un joc lingvistic.)

Dar majoritatea discursurilor au o marjă de manevră. Înainte era așa: Vinul bun nu are nevoie de un brand, adică „bunurile bune nu au nevoie de publicitate”, dar mai recent auzim din ce în ce mai des această versiune reproiectată în mod deliberat: Un vin bun are nevoie și de un și ne-am dat seama că, deși această formă este exact opusul, înseamnă că este necesară și ea, poate avea și un loc în timpul zilei.

Un exemplu similar al celor două versiuni este discursul, în care nici măcar nu găsim o urmă în colecția clasică de ziceri și proverbe ale lui Gábor O. Nagy, dar oricum este deja inclus în cele noi: pentru a vedea sfârșitul tunel, adică există speranța că situația începe să devină încurajatoare „iar sfârșitul tunelului (sau lumina de la capătul tunelului) nu este încă vizibilă”, așa că „nu putem încă spera că situația sau perioada dificilă va trece'.

Nu numai că pot exista mai multe forme acceptate existente ale unui cuvânt în cazul perechilor de contrarii, dar putem folosi și mai multe versiuni pentru a exprima același sens. Când de ex. cineva începe să alerge, brusc vine să alerge, apoi în culoare, așa că în cuvinte nu putem spune doar că ridică pantofii iepurelui, dar putem trăi și cu aceste forme cu îndrăzneală: leagă pantofii iepurelui, își îmbracă pantofi de iepure.

Pe lângă discursuri, aș putea spune mult mai multe despre beneficiile discursurilor din articolul meu contemporan, dar am rămas fără spațiu, nu mă mai ocup de el: după potop! Dar mi s-ar întâmpla să spun și asta: după mine, potopul, pentru că cuvântul din istoria biblică s-a răspândit sub forma unui potop în limba protestantă.