Puskinland/Acestea suntem noi 91% 36 asteriscuri

În Rusia există cu greu oameni educați care nu l-ar fi citit pe Dovlatov, care nu ar avea câteva cărți pe raft (într-un loc ușor accesibil) care nu l-ar fi clasat printre scriitorii săi preferați. Această popularitate specială pare să aibă o explicație simplă, așa cum a scris Brodsky: Dovlatov este „ușor de citit”. Este ca și cum nu ar necesita o atenție specială - fiecare dintre romanele sale scurte este de trei până la patru ore de lectură plăcută și fiecare poate fi recreat de câte ori: umorul amar al scriitorului rămâne la fel de plăcut cu fiecare relectură. Lui Dovlatov nici nu i-a plăcut să se numească „scriitor”, el a fost „doar” un umil narator care spune în lucrările sale cum trăiesc oamenii în jurul lui. Cu această aparentă simplitate, criticii nici nu au știut ce să facă pentru o lungă perioadă de timp și chiar l-au considerat pe Dovlatov un fel de lector care publică povești pline de umor fără nicio profunzime estetică specială. Dar în cei peste zece ani de la moartea lui Dovlatov, aceste povești și romane au început încet să se arate ... (mai mult)

În Rusia există cu greu oameni educați care nu l-ar fi citit pe Dovlatov, care nu ar avea câteva cărți pe raft (într-un loc ușor accesibil) care nu l-ar fi clasat printre scriitorii săi preferați. Această popularitate specială pare să aibă o explicație simplă, așa cum a scris Brodsky: Dovlatov este „ușor de citit”. Este ca și cum nu ar necesita o atenție specială - fiecare dintre romanele sale scurte este de trei până la patru ore de lectură plăcută și fiecare poate fi recreat de câte ori: umorul amar al scriitorului rămâne la fel de plăcut cu fiecare relectură. Lui Dovlatov nici nu i-a plăcut să se numească „scriitor”, el a fost „doar” un umil narator care spune în lucrările sale cum trăiesc oamenii în jurul lui. Cu această aparentă simplitate, criticii nici nu au știut ce să facă pentru o lungă perioadă de timp și chiar l-au considerat pe Dovlatov un fel de lector care publică povești pline de umor fără nicio profunzime estetică specială. Dar în cei peste zece ani de la moartea lui Dovlatov, aceste narațiuni și romane au început încet să-și arate profunzimile secrete și astăzi sute de analize sunt despre „misterul lui Dovlatov” - simplul său, nu prea voluminos, totuși atât de „ilizibil” Despre secretul operei sale.

Cele două romane scurte din volumul nostru sunt despre cea mai traumatică experiență din viața lui Dovlatov, emigrarea forțată. We Are These povestește, de asemenea, întreaga rudenie a autorului, iar în anecdotele uneori hilare și tragice, în spatele destinelor aparent tipice, apare unicitatea unică a fiecărei vieți. Pushkinland este cea mai matură lucrare artistică a lui Dovlatov. Protagonistul său, scriitorul, căruia nu i se povestesc poveștile sale, este deziluzionat de toate și merge să lucreze la Memorialul Pușkin ca ghid turistic. Încorporând perfect motive și citate Puskin în prow-ul slab al lui Dovlatov, autorul descrie magistral o lume care transformă totul într-o masă de clișee moarte - inclusiv memoria, forma, poeziile lui Pușkin - și în care strălucirea poeziei lui Pușkin este încă dătătoare de viață oxigen.

Postfața a fost scrisă de József Goretity.

Dragă Serghei Dovlatov!
Și eu te iubesc, dar mi-ai frânt inima. M-am născut în această țară, mi-am slujit țara în război fără teamă și totuși nu am putut vinde niciodată vreuna dintre poveștile mele New York-ului. Acum vii tu singur aici și-l sufli! Ei spun povestea ta imediat ok astept multe de la tine si lucrările tale. Are un talent pe care este gata să-l transmită în această țară nebună. Suntem norocoși să te avem aici în America.
Colegul său, Kurt Vonnegut

Dovlatov este un scriitor talentat emigrant rus, cu un simț al umorului tipic american; ne amintește că fiecare destin este special și că viața tuturor este aproape de noi.
Joseph Heller

Serghei Dovlatov (1941-1990) a lucrat ca jurnalist la Tallinn în anii '70. Deoarece poveștile sale nu au fost publicate în Uniunea Sovietică și KGB l-a încurajat să emigreze (printre altele pentru că articolele sale au fost publicate în revista de emigranți Kontinent), și-a părăsit patria în 1978 după o lungă luptă și a trăit în Statele Unite din Februarie 1979. Aici a devenit redactor-șef al ziarului în limba rusă Novij amerikanyec. Poveștile sale au fost publicate în curând în cele mai prestigioase reviste literare americane, iar în 1986 a primit premiul American PEN Club pentru cea mai bună narațiune a anului. În America, au fost publicate paisprezece cărți în limba rusă, iar majoritatea au fost traduse și în engleză. Cărțile sale au fost publicate în germană, daneză, suedeză, finlandeză și japoneză în timpul vieții sale. În 1990, în ciuda puterii sale legendare și a staturii enorme, a fost ucis de pasiunea tradițională a scriitorilor ruși, alcoolul. Până acum, una dintre scrierile sale a fost în Journey to Hollywood și Let's Play Blues! în antologii.

Titlu original: Pushkin Hills

Anul apariției originale: 1983