Cărți BH HVG-ORAC

BH 10.3.2007 Numele sau denumirea comercială și adresa producătorului sau distribuitorului trebuie, de asemenea, să fie indicate pe produsele alimentare. Nu este suficient să indicați căsuța poștală mai îngustă ca adresă a distribuitorului [2003. évi LXXXII. TELEVIZOR. § 10].

La 2 februarie 2005, autoritatea de primă instanță pentru protecția consumatorilor a efectuat o inspecție a companiei solicitante B., E. F. u. În magazinul alimentar de la numărul 2.

Acesta a constatat că etichetarea unora dintre produsele vândute în magazin era inadecvată, deoarece acestea nu purtau adresa distribuitorului, care nu a fost înlocuită cu numărul cutiei poștale. În timp ce pentru alte produse, autoritatea de control a constatat că acestea nu purtau numele și adresa producătorului sau distribuitorului. Prin urmare, societatea solicitantă a încălcat Legea LXXXII din 2003 privind produsele alimentare. Secțiunea 10 (1) din Legea nr. 19/2004 Col., Privind etichetarea produselor alimentare. (II. 26.) Decretul comun FVM-ESzCsM-GKM (în continuare: R.) prevederile § 4 și § 17 (2), prin urmare prin decizia sa, Étv. În conformitate cu secțiunea 14 (1) și (3), a aplicat reclamantei o amendă de protecție a calității de 800.000 HUF.

În urma recursului reclamantei, decizia pârâtului și R. au confirmat decizia administrativă în primă instanță pe baza dispozițiilor relevante ale R.

În acțiunea sa, reclamantul a solicitat anularea deciziei inculpatului.

Instanța județeană a respins acțiunea reclamantului. În temeiul hotărârii sale, Curtea Supremă Kfv. III. 37.223/2004/5. instanța județeană a mai declarat cu referire la hotărârea instanței județene că sediul producătorului sau al distribuitorului trebuie să fie indicat pe produsele alimentare, adresa poștală mai îngustă nu este suficientă.

Curtea Supremă a decis în Pp. În conformitate cu competențele prevăzute în secțiunea 273 (6) din Codul de procedură civilă, a dispus desfășurarea procedurii de revizuire.

În apărarea sa, inculpatul a solicitat menținerea hotărârii definitive.

Cererea de revizuire nu este justificată.

Ajunul. În conformitate cu secțiunea 10 (1) din Legea privind alimentele, ambalarea alimentelor introduse pe piață trebuie să poarte în limba maghiară, într-o manieră inteligibilă, clară și lizibilă, marcajele necesare pentru informarea consumatorilor - specificate în legislația specială privind etichetarea produselor alimentare.

În conformitate cu secțiunea 4 litera (g) din R., articolele 5-18 Numele sau denumirea comercială și adresa producătorului alimentelor sau ale unui distribuitor stabilit într-un stat al Spațiului Economic European se indică pe eticheta alimentelor, ținând seama de dispozițiile din.

Pe baza informațiilor disponibile, Curtea Supremă a constatat că pârâtul a ordonat reclamantului să plătească o amendă de protecție a calității prin decizie legală în aplicarea legislației citate mai sus.

Curtea Supremă nu a împărtășit interpretarea juridică a reclamantului cu privire la indicația titlului. În primul rând, trebuie precizat că dispoziția relevantă a legislației Uniunii Europene este literalmente aceeași cu legislația maghiară. Nu există reglementări mai detaliate în reglementările maghiare decât în UE.

Decretul Guvernului privind serviciile poștale la care se referă reclamantul în cererea sa de revizuire nu se aplică în cazul de față, deoarece acest regulament are un aspect și un scop diferit. Decretul guvernului prevede adresarea trimiterilor poștale, iar indicarea obligatorie a adresei distribuitorului pe produsele alimentare servește scopurilor și intereselor de protecție a consumatorilor, care nu este înlocuită cu numărul cutiei poștale.

Indicarea adresei pe produsele alimentare asigură identificarea și găsirea producătorului sau distribuitorului, pentru care numărul căsuței poștale nu oferă asistență adecvată. Numărul cutiei poștale poate fi ascuns de producător sau distribuitor și, în cazul unei reclamații a consumatorilor sau a unei anchete din partea autorităților de inspecție, poate frustra contactul direct. Prin urmare, articolul 17 alineatele (1) și (2) din R. prevede că produsele alimentare care nu conțin sau nu conțin indicațiile specificate la articolele 4 și 5 nu pot fi introduse pe piață și că marcajele necesare pentru informarea consumatorilor și control.

Curtea Supremă mai arată că, cu indicarea corespunzătoare a titlului, nu este posibil să se țină seama doar de funcționarea și interesele companiilor multinaționale cunoscute la nivel național sau internațional, întrucât reglementarea uniformă se aplică tuturor producătorilor și distribuitorilor de alimente. Dacă poziția solicitantului este acceptată, necunoscutul, așa-numitul ar deveni imposibil să identificăm și să găsim companii mici. La rândul său, aceasta ar învinge chiar scopul reglementării.

Din cele de mai sus rezultă că aplicarea conceptului de titlu la semnificația generală, acceptată în utilizarea de zi cu zi, că titlul trebuie să indice locul fizic în care se află distribuitorul, nu poate fi considerat o prostie legală.

Pe baza tuturor acestora, Curtea Supremă a pronunțat hotărârea definitivă în Pp. 275 (3).

(Leg. Kfv. III. 37.085/2006)