CEL MAI BUN ENGLEZ - cu reteta renascentista

LEONARDO (di ser Piero) da Vinci Pictura sa de renume mondial „Ultima cină” (L’Ultima Cena) prezintă și trei boluri mari. Castronul dinaintea lui Isus este gol, dar la dreapta și la stânga lui Isus, înainte de Andrei și Matei, castronul este deja plin de mâncare. În castronul din stânga vizualizatorului putem vedea o jumătate de duzină de pește, conținutul castronului din dreapta nu mai poate fi identificat cu exactitate, deoarece imaginea este deteriorată aici, dar conținutul plăcilor mici din jurul său poate încă să fie văzut și identificat clar.

Anghila la cuptor (anguilla) cu felii de portocale pe farfurii. Pe masă sunt, de asemenea, niște fructe (poate o rodie) și simboluri ale Euharistiei, pâine și vin.

Leonardo da Vinci, Cina cea de Taină

Anghila a fost un pește foarte popular în Italia Renașterii. Livrat într-un coș căptușit cu iarbă umedă, este ușor de păstrat în viață, deci este posibil să fi fost pe piață proaspăt. De asemenea, a fost realizat în treizeci sau patruzeci de moduri.

Apele pescarului de anghile Comacchio din delta Po

Cel mai bun a fost anghila Comacchio din provincia Emilia-Romagna, între Ferrara și Ravenna, în Delta Po, și este considerată și astăzi.

Podul Triple Comacchio al „Treppont” (1634)

Anghila cu portocala (reteta din 1470)

Cea mai vândută carte de bucate renascentistă a epocii este „De honesta voluptate et valetudine” a lui Bartolomeo Sacchi (Platină), a cărei copie a fost găsită și în casa lui Leonardo. Platina descrie prepararea anghilei după cum urmează:

„După ce anghila este decapitată, i se decojesc pielea, părțile interne sunt îndepărtate, tăiate în bucăți mai mari și o coacem pe frigarui lângă foc, cu frunze de dafin și salvie, între bucățile de anghilă, umezind în mod constant carnea cu apa sarata. Când este aproape copt, adăugați puțină făină sau pesmet, presărați cu scorțișoară și sare, formând o crustă în jurul său. Dacă doriți să-l gătiți, gătiți-l bine cu pătrunjel, salvie, câteva frunze de dafin, acoperiți cu verjus și piper. ”

Peștele și citricele, portocalele, erau deosebit de populare în Italia la începutul secolului al XVI-lea, iar această captură populară apare și în pictura lui Leonardo.

Festivalul Anghilelor, Comacchio

Sándor Csíki ♣

Am citit-o cu plăcere. Nu am mai mâncat niciodată o anghilă, dar data viitoare când o să ajungă în fața mea, o să încerc.

Peștele meu preferat. Am mâncat de multe ori când eram copil, când tata încă pescuia pe lacul Balaton și când era o anghilă în el. Carnea sa este delicioasă, suculentă, nu are așchii în ea, într-un cuvânt, este cerească.
Îmi place foarte mult rețeta, combină câteva dintre preferatele mele. Anghilă, salvie, frunze de dafin, portocaliu - și există verjusul, care începe, de asemenea, să-și reia renașterea astăzi. De obicei îl cumpărăm de la Gáspar Killer din Szentgyörgyhegy, este foarte delicios. E mereu acasă cu o sticlă.

A mai tradus cineva Platina din latină în maghiară? Am citit-o, este foarte interesant. Mai ales cu ochiul ortorexic actual, modul în care alimentele, de ex. lapte etc. descrie.

Nu cred. Am tradus rețeta din engleză.

Dar nu a devenit salamul lui Herz recipes Rețete bune, clasice, simple.
Este, de asemenea, adevărat: József C. Dobos poate fi adesea citit la frigărui, prăjind ceva în „sucul său întreg”. Mă întrebasem despre asta înainte, dar nu-mi puteam imagina cum ar putea fi. Aici, mai sus, rețeta scrie despre stropirea cu apă sărată, indiferent dacă așa a fost calea?