Filatoarea cubaneză visează la kilometri

Potrivit unui raport publicat în ziar (autor: György Máté), fetele erau studente industriale la Keltex, astfel încât locul lor de muncă nu putea fi atât de departe de Scală. (Directorul căruia era Sándor Demján la acea vreme.) Trebuie spus, și acest lucru este clar și din articol, că a vorbi despre statutul ucenicilor este o exagerare puternică în cazul lor. Aceste fete ar fi putut fi învârtite. Au fost 52 în grup, cu vârste cuprinse între 18 și 38 de ani, majoritatea putând fi în jurul limitei inferioare de vârstă.

Limba comună îi numea pe muncitorii oaspeți cubanezi chiar dacă articolul nu folosea acest cuvânt. În acei ani, Ungaria a întâmpinat mai degrabă decât a trimis muncitori invitați. Cu toate acestea, termenul nu a fost niciodată folosit formal în cazuri între țările socialiste. Acesta a fost un fenomen de prost gust, care a semnalat milioane de oameni care se revărsau în Europa de Vest la acea vreme, forță de muncă ieftină: greci, turci, iugoslavi, spanioli, portughezi, nord-africani. Un termen diferit a fost folosit pentru forța de muncă maghiară cerută de RDG și, în principiu, a existat și un element de reciprocitate. Am auzit că în Ungaria lucrează câțiva germani de est. Polonezii lucrau și ei în acest statut, dar erau mai mult în grupuri - ca constructori, mecanici pe investiții mari, cum ar fi fabrica de zahăr Kaba. De asemenea, a fost închis acum șapte ani.

Deci, aceste fete se bucurau de statutul de ucenice industriale, pentru că se spunea că până atunci o fabrică textilă de dimensiuni gigantice în Cuba era deja construită de Uniunea Sovietică pe insulă. Nu există nicio știre dacă această lucrare intenționată să fie puternică a fost finalizată, dacă există încă și dacă filatorii, instruiți în Kelenföld timp de treizeci de ani, au ajuns acolo când s-au întors acasă pe insulă. S-au întors acasă? Nu am putut obține informații despre asta. Cred că comunitatea cubaneză din Ungaria poate fi foarte mică: majoritatea informațiilor sunt despre artiști, muzicieni, dansatori de salsa.

Revenim însă la fete și la celelalte personaje lipsă din povestea noastră. Aceasta este, mai presus de toate, fabrica Goldberger, apoi Keltex, și mai târziu Budapesta, construită în anii 1920, care a fost realizată în același mod ca întreaga industrie textilă maghiară. S-a terminat de mult. Clădirea este acolo, clar vizibilă lângă secțiunea introductivă a autostrăzii. A devenit o clădire de birouri. Cu toate acestea, la acea vreme, fabrica încă era țesută și fetele cubaneze au învățat să învârtă trei schimburi în Spinning II. in operatie. În timpul turei de zi și după-amiază, au mers patru ore între mașini și au avut nevoie de patru ore pentru a învăța limba. Aceasta a fost doar la început: dacă susțineau examenul, „studenții industriali” puteau învăța limba maghiară după orele de lucru. De asemenea, din raport aflăm că fetele tânjeau după casă, dar au ajuns să cunoască și capitala în timpul liber. Doar mâncarea maghiară sa dovedit a fi prea picantă, așa că s-au gătit la pensiune pentru a evoca arome domestice pentru Ungaria.

Apariția fetelor cubaneze la Budapesta ar fi putut provoca o oarecare importanță. Bărbații africani și cubanezi au făcut parte din scena străzii încă din anii șaizeci, dar atâtea femei negre! A fost, de asemenea, o rupere cu situația anterioară că acești cubanezi (adică muncitori invitați și muncitori invitați) nu se învârteau în jurul lumii universităților, ci suburbii și fabrici erau casele lor. La sfârșitul lunii aprilie 1988, a izbucnit o bătaie în masă la stația de metrou Kőbánya-Kispest. Mai multe versiuni ale poveștii - narațiunea sa - circulă. Potrivit unuia, „culoarea i-a insultat pe unguri” și skinhead-urile (gloate naziste contemporane) ne-au protejat sângele de negrii agresivi. Potrivit unei alte versiuni a textului, tinerii cheli erau bine pregătiți să atace un grup cubanez de femei, în timp ce strigau lozinci rasiste. Atacatorii au fost raportați și de fabrica Keltex, potrivit unor surse de internet.

Deci, de mai bine de cincizeci de ani, Cuba a fost întotdeauna un loc îndepărtat și interesant pentru noi. În ultimul deceniu al erei Kádár, pe lângă legenda revoluționară, s-a conturat și o mică realitate de import cubaneză sub forma muncitorilor și muncitorilor invitați. Nu cred că s-ar fi distrat aici. Pe de altă parte, se poate documenta bine că conducerii cubaneze nu i-a plăcut deloc situația maghiară. Dacă cubanezii care au venit aici au raportat maghiarilor abundența relativă de bunuri, libertățile relative și laxitățile din socialismul central-european existent, ar fi putut fi periculos în ochii șefului. Chiar dacă eroinele raportului, frații Gonzalez, Ismaria și Zaida, sau însoțitoarea lor, Raquel Guillén și Martha Alba, au scris acasă despre asta. Apropo, el a calculat, de asemenea, că se plimbă între mașini atât de mult încât ar putea merge chiar acasă pe jos într-un an.