- Mamă, ai câștigat! - Alice Munro și onoarea genului nuvelelor

În epoca romanelor de familie mai bogate și a altor fluxuri de romane, pe apa căreia se află și majoritatea editorilor maghiari, putem primi acum o decizie cu adevărat „literară”. Romancierul (pentru o vreme) nu va fi autorul care nu este capabil să scrie un roman, ci și cel care este capabil să ajungă în vârf cu povestirile sale, „sentimente mari de oameni mici”. Într-un scurt interviu după anunțarea premiului, Peter Englund, secretar al Comitetului Nobel, a spus că, deși Munro scrie povestiri scurte, el poate totuși să prezinte relațiile dintre oameni cu o acuratețe incredibilă fără a le judeca. Modul în care ceilalți ar putea face acest lucru numai în romane.

Dar nu este doar Premiul Nobel din acest an pentru gen, ci și pentru literatura pentru femei. La urma urmei, Munro vorbește despre viața femeilor cu o asemenea intimitate și sensibilitate încât rămâne valabilă nu numai în literatura de specialitate, ci și de succes. Apropo, scriitoarea canadiană este a 13-a femeie pe lista lungă a premiilor Nobel, așa că, deocamdată, nu poate înfrumuseța decât pe proporții ușor schimbate. Cu privire la retrospectivă, totuși, cei care au indicat subtil în ghici că niciun autor nu a fost recunoscut din 2009 (atunci a fost premiată Herta Müller) și că nu a existat nicio recunoaștere în America de Nord din ’93 au avut dreptate. Adevărat, ei ghiceau în cea mai mare parte despre un autor american și nu despre Canada. Astfel, premiul din acest an a devenit aproape invulnerabil atât din punct de vedere geografic, cât și din punct de vedere estetic. În această privință, este suficient să ne amintim de cuvintele lui Jonathan Franzen, care i-a spus recent Orange Maghiarului despre scriitor: „Și dacă vorbim despre America de Nord, trebuie să menționez și Alice Munro, cea mai mare lististă de nuvele din lume. Pentru mine, el este titlul celui mai mare scriitor contemporan din America de Nord. ”

Bineînțeles, Alice Munro nu se împiedicase încă de vale. Născut în 1931 în Wingham, Ontario, scriitorul a obținut aproape toate premiile importante, de la cel mai banal la cel mai înalt. Criticii îl numesc Cehov din Canada, prezentând în același timp prestigiosul Premiu Giller al Cercului Național al Criticilor de Carte din Statele Unite, iar în 2009 a primit Premiul Internațional Man Booker, înaintea lui Lyudmila Ulicka, care este numită și Cehov într-un fustă. Premiul Nobel Mario Vargas Llosa. În plus, și acest lucru nu este întâmplător, unui larg cititor îi plac lucrările sale. Pe blogul popular al cititorului, moly.hu, ppeva a scris despre una dintre cele mai populare lucrări ale sale, Dragostea unei femei decente: „povestiri scurte puternice, pasionate. Fiecare este ca un roman, condensat, condensat. Chiar și trecutul se schimbă, nu doar amintirile. Da, sunt cu adevărat despre dragoste. Dar nu o lectură de cameră cu fete vitrate. ”

Acasă, viața femeilor și fetelor, Iubirile, antipatiile și, cel mai recent, Câtă fericire! Din titluri este deja clar care este lovitura principală pentru lumea scrisului lui Munro, la care Hollywood-ul s-a dovedit deja susceptibil. Una dintre nuvelele din volumul intitulat Dragoste, antipatie a fost transformată într-un film de mare succes regizat de Sarah Polley. Drama Alzheimer Farther Away, prezentată în 2007, a primit două premii Oscar și Globul de Aur pentru cea mai bună actriță (Julie Christie).

Alice Ann Munro a decis în adolescență că va deveni scriitoare. Prima sa nuvelă a fost publicată în anii 1950 ca student la facultate. În anii de școală, a lucrat și ca ospătar și asistent de bibliotecă, dar a luat și ocazional tutun pe câmp ca loc de muncă sezonier de vară, scriitorul este prezentat de editorul său de acasă. Autorul, care își rupe aripile, a părăsit universitatea după doi ani și s-a căsătorit cu James Munro, cu care a întemeiat o familie în Vancouver. A avut trei fiice. Și-a pierdut al doilea copil când avea o zi. În 1963, ea, soțul și cele două fiice s-au mutat la Victoria, Canada, unde au deschis o librărie numită Munro’s Books, care este încă deschisă cititorilor până în prezent. Munro a divorțat de soțul ei câțiva ani mai târziu și s-a întors pe rândurile fostei sale universități din Western Ohio, unde a reușit să lucreze la lucrările sale în condiții netulburate. În 1976, s-a recăsătorit cu geograful Gerald Fremlin. În ziua Premiului Nobel, fiica ei a sunat-o cu fraza la care visează fiecare scriitor: Mamă, ai câștigat!

Apropo, premiul va ajunge la timp. Nu cu mult timp în urmă, în interviul său, vorbea deja despre retragere. „Nu vreau să scriu, dar cred că ajung la o fază în care cineva începe să se gândească la viață puțin diferit. Și poate când cineva are vârsta mea, nu vrea să fie la fel de singur pe cât are nevoie un scriitor. ” Deși cea mai recentă carte a sa, Dragă viață, nici anul trecut nu a scăpat atenției criticilor, a primit pentru aceasta foarte prestigioasa Trillium Book Award.

Scriitorul, onorat ca maestru al unei nuvele contemporane, va primi în mod tradițional premiul și cele opt milioane de coroane însoțitoare (272,3 milioane HUF) la Stockholm pe 10 decembrie, aniversarea morții lui Alfred Nobel. Premiul Nobel pentru literatură a fost acordat de Academia Suedeză pentru a 106-a oară în acest an. În ceea ce privește clasamentul câștigătorilor în limba lor maternă, cei mai mulți dintre ei și-au scris lucrările în engleză (26), urmate de 13-13 în franceză și germană și 11 în spaniolă. Scriitorul suedez a primit recunoaștere de șapte ori, italianul de șase ori și rusul de cinci ori.

Nu este o sarcină ușoară, dar este foarte plăcută

„Sunt foarte fericit, știu că au considerat-o o șansă de ani de zile”, a declarat pentru MTI Mónika Mesterházi, traducătoarea maghiară a lui Alice Munro, despre acordarea scriitorului canadian al Premiului Nobel pentru literatură din 2013 de către Academia suedeză. Traducătorul și-a amintit că s-a apropiat de Park Publisher Munro la mijlocul anilor 2000, cu un volum de nuvele. „Înainte îi știam doar numele”, mi-a spus Mónika Mesterházi.
"Scrie fraze dense, totul este important, observația ajunge adesea la cititor prin conștiința naratorului. Poveștile încep adesea de la o situație aparent contingentă, decenii de feedback sunt frecvente și în nuvelele târzii. Cele mai bune nuvele ale sale au o catarsie aparte. „traducătorul a lăudat opera scriitorului canadian.

El a menționat că Munro surprinde momente obișnuite în scrierile sale. "Ceea ce devine un moment privilegiat al vieții de zi cu zi este determinat de decizia scriitorului. Într-o nuvelă, în care nu există loc pentru explicații, chiar și momentul posibil poate include întreaga personalitate, cu deciziile și destinele binelui și răului", a subliniat el.

Viața femeilor, deciziile, oportunitățile, responsabilitățile sau iresponsabilitatea, hipii în vârstă, relațiile mamă-fiică, căsătoria, doliu, bătrânețe - au enumerat subiectele preferate ale lui Alice Munro, adăugând că nu acest lucru determină scrierea scriitorului. "Acestea sunt doar subiecte. Cheia este scrisul", a subliniat el.

Întrebată cum este să traduci textele lui Munro, Mónika Mesterházi a spus că nu este o sarcină ușoară, dar este foarte plăcută. "Rareori este dialogul irlandez, descrierile sunt frecvente, ar fi ușor pentru traducător să facă invers. Totuși, se simte ca totul la locul său. Cel mai greu a fost capitolul cognitiv al nuvelei din titlu, Dragostea de o femeie decentă, dar poate că mi-a plăcut cel mai mult ", lucrare, adăugând că nu toate volumele lui Munro sunt asociate cu numele său, Like, Dislike. Cartea, care conține nouă povești, a fost tradusă de Mária Borbás.

Mónika Mesterházi a evidențiat cartea Viața femeilor și fetelor din opera sa, pe care a descris-o ca „o serie de nuvele slab legate”. El a adăugat că această carte este adesea menționată ca „autoportretul scriitorului în tinerețe” în urma lui Joyce. „Dintre volumele publicate în limba maghiară, aș dori să evidențiez dragostea unei femei decente, sau Tăcerea, păcatele, pasiunea”, a adăugat el.