Cele mai frumoase poezii indiene din Spațiul cultural Bharata

Este greu de spus că acesta este cel mai frumos poem indian. Mai ales atunci când putem alege dintr-un imens corn din abundență care se întinde pe milenii. Fără să dorim să fim exhaustivi, vă prezentăm detalii ale unor opere minunate și ale unor poezii. Pe lângă poezii, există și o scurtă descriere a poeților.

Pentru o descriere mai detaliată, citiți cei mai renumiți 7 poeți hindusi. articolul nostru. Deși Kipling nu este un literat indian, unele dintre lucrările sale aparțin în continuare aici. Despre el în Poezie și Filosofie. puteți citi în scrisul nostru. Aceasta include poezia mistică a lui George William Russell.

Dacă sunteți în căutarea versurilor Bhagavad-gita, faceți clic pe pagina colecției Bhagavad-gita, unde puteți găsi mai multe versuri Gita cu analize, precum și fapte și știri interesante despre Bhagavad-gita.

Detaliu Ramayana

Performanța Ramayana a devenit pe bună dreptate o comoară spirituală a patrimoniului mondial uman de către UNESCO. Această minunată epopee îl prezintă pe regele perfect, prințul Rama. Frumoasa și credincioasa lui soție, Sita, este răpită de Ravan, regele demon. Rama se luptă cu el și are mai mulți ajutoare în timpul bătăliei sale. În fiecare an, în India, este o sărbătoare minunată pentru a comemora victoria lui Rama. Aceasta este victoria binelui etern asupra răului. Un scurt extras din epopeea indiană de renume mondial:

Toți cei patru tineri erau viteji, toți patru îi păzeau oamenii,
erau bogați în cunoștințe, virtuțile lor strălucind frumos.
Printre ei se numără și Rama, un cavaler al unei puteri de neegalat,
care era la fel de bun cu oamenii săi ca raza de lună răcoritoare.
Stătea ferm pe umărul unui elefant, pe spatele unui cal, într-un car,
săgeata lui nu a ratat niciodată o țintă, a ascultat cuvântul tatălui său.
Fratele său mai mic, Laksmana, s-a lipit de fratele său cu o inimă adevărată,
și erau numai în trup: sufletele celor doi erau țesute împreună.
Fără Laksmana, Rama nu s-ar putea odihni,
Fără Laksmana, Rama a gustat și mâncarea. (Traducere de József Vekerdi)

Detaliu Mahabharata

Mahabharata se numește Satasahasra-Samhita, „colecția de o sută de mii de versuri”. Potrivit Winternitz, un indolog proeminent:

„Nu este doar un poem, este o literatură completă”.

Culmea tărâmului poeziei indiene. Mahabharata afirmă la început:

„Ceea ce nu este în această lucrare este în zadar în lume!”

Baktay Ervin: Ce este Mahabharata? c. În scrierea sa putem citi:

„Pentru a înțelege și a aprecia semnificația Mahabharatei, trebuie să știm că epopeile indiene nu au avut soarta capodoperelor lui Homer: nu trebuie să vedem în ele moștenirile unei literaturi străine trecute, cunoscute doar de cei cu adevărat educați”.

Bhagavad-gita

Bhagavad-gita, Cuvântul Celui Preaînalt, este unul dintre capitolele acestei minunate epopee. Cunoscută și sub numele de Biblia hindusă. Sanscrita a fost o lucrare independentă inițial și acum și în lumea occidentală.

Cu cuvinte înțelepte, plângi pentru ceva ce cel care este înțelept nu plânge.
Un om înțelept nu este mâhnit pentru cei vii sau morți.
Pentru că nu noi, voi și ceilalți nu am existat,
și nu va fi că toți nu există în același mod.
Oricine trăiește merită să aibă copilul trupului său, mic și bătrân,
și în cele din urmă se mută într-un corp nou: nu este niciodată mâhnit de acest lucru.
Nu vine în inexistență și nici în inexistență care există,
iar limitele acestora sunt cunoscute celor care cunosc Adevărul.
Sufletul etern al oamenilor se mută într-un trup care trece,
dar ești infinit, nimeni nu te poate ucide: luptă de aceea!
...
Deci, faceți-o bine, dar fapta este mai glorioasă decât lipsa de acțiune
dacă ai făcut-o pentru sacrificiu și nu pentru dorințe senzuale.
Trăiește din hrana vie, mâncarea crește din ploaie,
ploaia va fi un sacrificiu, iar jertfa va fi o faptă. (tradus de István Szerdahelyi)

Kalidas: Kumara-sambhava

Kalidas este considerat cea mai mare figură din literatura sanscrită. Un detaliu în lucrarea sa Kumara-samhhava este despre soția lui Siva, Parvati. Începe cu prezentarea frumosului single, urmată de cererea fetei și apoi de nunta colorată. Pildele poemului indian, imaginile luate din natură, dau un efect de ansamblu magic.

Kalidas: Recunoașterea lui Sakuntalá

De asemenea, lucrarea lui Kalidász Recunoașterea lui Sakuntalá. epic. Este cea mai cunoscută lucrare clasică indiană. În 1789 a fost tradus în engleză de Sir William Jones, care era un mare admirator al limbii sanscrite. De atunci a fost publicat în aproape toate limbile europene.

Adio de la Sakuntalá la pustnici (extras):

Voi, copacii, copacii singurătății noastre, auziți cuvântul meu!
Nu s-a udat niciodată profesional
Buzele uscate din râu pentru a ajunge primul
Din apă cristalină cu dragoste curată
Nu v-ați revărsat asupra radicalilor voștri însetați.
El își dorea adesea clustere
Cutie de flori cu ghirlande umplute
Să țip, dar pentru că era atât de tandru,
Nu l-a lipsit de nici o floare.
A fost doar principala lui plăcere să observe
Ornament de primăvară al bimbaitok bombat;
Oh, spune la revedere de la el!
Astăzi, părăsește casa natală astăzi,
Să meargă la curtea soțului ei credincios. (Traducere de János Arany)

Rabindranath Tagore: Grădinarul

Rabindranath Tagore a fost primul scriitor non-european care a câștigat Premiul Nobel pentru literatură. El a fost un polihistor, un umanist care a susținut independența Indiei.

El a fost distins cu Premiul Regelui George al V-lea în 1915, dar a demisionat după masacrul de la Amritsar de către colonizatorii englezi.

Poemul indian a ieșit de sub stiloul său cu imagini strălucitoare. India și Bangladesh și-au ales opera ca imn național.

Rabindranath Tagore: Extras din Voluntarul

Deși seara vine cu pași încet și fiecare cântec semna tăcerea;
Deși tovarășii tăi s-au odihnit și ești obosit;
Deși frica pândește în întuneric și fața cerului este acoperită;
Totuși, ascultă, pasăre, oh, pasărea mea, și nu-ți închide încă aripile.
Nu este întunericul frunzelor pădurii, ci marea care se ridică ca un șarpe negru închis.
Acesta nu este dansul iasomiei înflorite, ci pâlpâirea trunchiului.
O, unde este plaja însorită și verde, unde este cuibul tău?
Pasăre, oh, pasărea mea, ascultă, nu-ți închide încă aripile.
Noaptea singuratică se află pe drumul tău, zorii dormind în spatele dealurilor umbrite.
Stelele, ținând ceasurile, își țin respirația, luna slabă înoată în noaptea adâncă.
Pasăre, oh, pasărea mea, ascultă, nu-ți închide încă aripile.
Nu există nicio speranță pentru tine, nici frică.
Fără cuvinte, fără șoapte, fără strigăte.
Fără casă, fără pat pentru relaxare.
Doar perechea ta de aripi și cerul fără cale.
Pasăre, oh, pasărea mea, ascultă, nu-ți închide încă aripile. (Traducere de Lajos Áprily)

Defileu: Zori

Defileul a fost un sfânt orb care trăia în secolul al XIV-lea, poet și muzician. Se spune că a scris și compus sute de mii de cântece, poezii, dintre care 8.000 au supraviețuit. De asemenea, este văzut ca vrăjitorul poeziilor indiene și Ziua literaturii indiene. Până atunci, poeții erau compuși în majoritate în sanscrită și persană, dar el a ales hindi.

S-a ridicat, Krsna treaz!
Ochii tăi mari și adânci de lotus
lac iubitor,
lebede, dar totuși un milion îi iubesc pe zei
nici fața ta nu poate concura
cu frumusețea sa plină de farmec.
La soare, mingea mov se ridică în est,
noaptea a dispărut,
lumina lunii se estompează.
Luminile sunt slabe,
iar stelele se estompează treptat,
cum razele înțelepciunii sunt strălucitoare
strălucirea ei risipește plăcerea pur senzuală.
Iar strălucirea speranței îl alungă
întunericul cețos al îndoielii și al disperării.
Ascultă, păsările sunt cu voce tare,
cântă vesel.
Oh, copilul meu dulce,
Tu esti viata mea,
singura mea avere!
O, dragă băiete,
barde și cântăreți
gloria ta răsună,
spunând „victorie! victorie!"
Lotus își toarnă florile
bondari cu o voce dulce și zumzăitoare
lasă-le potirele,
ca prin renunțare grațioasă,
plin de iubire,
cântându-ți numele
dispar și relațiile seculare.
Înmuiat în cuvintele iubitoare ale mamei sale
din patul milostivului Domn s-a ridicat;
durerea lumii a dispărut,
pânza iluziei a fost spulberată.
Surdász cântă așa:
Văzându-i chipul frumos de lotus
toate amăgirile mele au zburat;
toate îndoielile și dualitatea au dispărut.
Mi-am găsit bucuria veșnică în Govinda.

Bhaktivinod Thakur: Saragrah Vaisnava

De remarcat este Bhaktivinod Thakur (1838-1914), un învățat sacru al mișcării bhakti. El este una dintre cele mai proeminente autorități din filosofia Vaisnava. Opera sa literară este, de asemenea, semnificativă, a scris peste 100 de cărți, traduse în diferite limbi (engleză, sanscrită, bengali, hindi, oriya). Poet și mistic, în poeziile sale vedem adâncurile iubirii devoționale a lui Dumnezeu.

Deci acestea au fost cele mai frumoase poezii indiene pe care le-am selectat. Dacă sunteți un iubitor de literatură, merită cu siguranță să continuați cercetările printre capodoperele ficțiunii indiene. Lucrări frumoase se nasc și printre cărțile literare contemporane.